Cu noi sau fara noi, tot aia e

Si cand zic “noi” ma refer strict la chestiile pe care noi, oamenii, le numim “oameni”. Clar, nu? Ma gandeam eu…

Ne victimizam in fata lui Dumnezeu (unii) si in fata naturii (altii) ca vezi tu domne, noi suntem “aia rai” care distrugem lumea asta. Noi suntem cei care poluam, defrisam, stricam, aruncam, distrugem, ne omoram. Ca vai, noi suntem cei dinafara lantului.

Dar de ce sa fim noi cei in plus pe aici? Sa fie oare chiar asa? Neah… ar fi prea frumos!

Noi, ca si alte animale precum maimuta, calul sau castorul, existam pe aceasta planeta minunata si facem parte dintr-un ciclu gigantic. Noi poluam, poluarea strica pamantul, pamantul strica mancarea, oamenii mor de la mancarea stricata (sau de fapt sunt ucisi de cei ce au poluat) … si tot asa. Si atunci cei ce poluau se sperie si se opresc. Natura isi revine, pamantul se “vindeca”, macarea e buna din nou, oamenii se inmultesc si apoi… polueaza iar. E simplu.

Nu suntem pe langa. Doar avem noi prea mult cap si ne victimizam.

Din seria: “Bai, uneori m-apuca niste chestii de ma mir si eu!”.