Dar e frumos aşa?

Când eram mai mic (aveam vreo 11-12 ani) o tipă (de vârsta mea) m-a marcat… pe viaţă!

Eram “iubiţi” (vasăzică ne pupam pe obraz şi nu ne ţineam de mână căci eu mă simţeam ruşinat…) şi ea vorbea cu prietena ei despre un mare actor (nu mă pricep la actori, dar e un tip care joacă pe durul, adesea la chelie în filme, forţos de fel) care avea… “pătrăţele”. Ziceau ele: “six pack”.

Atunci, mai în glumă – mai în serios, cele două au făcut o mică glumă la adresa mea: “Ariel, tu când o să ai pătrăţele d-astea?” – au întrebat arătând spre o plasmă din Mall Vitan (căci acolo eram, mergeam chiar la un film cu acel actor).

Chestia asta, aşa mică cum a fost, m-a marcat pe viaţă. De atunci tot am momente când mă uit la burtica mea şi zic: “băi, tot n-am six pack…”. Dar nu e ca şi cum am făcut vreodată ceva ca să le am.

Dar uitându-mă la videoul acesta îmi dau seama că a avea six pack nu-i o chestie ce ţine de frumuseţe neapărat (de exemplu tipele cu six pack mie nu-mi plac), ci e mai mult o lecţie de viaţă. Trebuie să-mi fac un program, trebuie să mă ţin de el, trebuie să trag de mine (dpdv fizic) să pot să fac acele exerciţii … şi e per total o dovadă de ambiţie.

Mă gândesc acum serios dacă să încerc sau nu să mă apuc de aceste exerciţii.

Dacă vreţi mai multe detalii pe tema asta vedeţi ce a scris însuşi Vali.

PS: Sper că nu v-aţi stricat (mai ales voi, tipelor) tastaturile băloşindu-le cât v-aţi uitat la video, da?

---