Nostalgia…

M-am uitat azinoapte la Julia & Julie – un film despre o bloggerita care isi propune sa gateasca timp de un an 500 si ceva de retete dintr-o carte si sa scrie pe blog experienta ei.

Uitandu-ma la film mi-am amintit de vremea cand eram ca ea. Vremea cand dimineata-pranz si seara eu scriam pe blog cu super multa pasiune si nu primeam niciun comentariu, nimic. Nu stiam sa-mi monitorizez blogul. + era un blog urat, albicios, “curat”, cu putine linkuri spre exterior, relativ trist chiar. Dar era ceea ce as numi eu acuma “pur” cred.

Apoi mi-am amintit primele comentarii. Primele articole de succes. Primele linkuri schimbate cu bloggeri pe care-i admiram… prima intalnire cu bloggeri!

Mi-e dor de vremea aia, de anul 2006-2007 dpdv al bloggingului. Era altceva. Era ceva mult mai personal. Acuma parca totul s-a dus dracului. Pentru prima data in viata mea simt nevoia sa-mi refac un blog anonim, alb, curat, pur, fara linkuri si comentarii, in care sa astept pana la primul comentariu dat de un admirator anonim. E un sentiment inexplicabil. :)

Blogul asta trebuie sa-l albesc putin pentru ca a stat cam mult timp inchis la “ten” … si ar trebui sa incep sa scriu lasand in urma putin istoria lui. Lasand in urma sutele de comentarii negative, lasate de oameni care pur si simplu n-au nimic mai bun de facut in viata. Sa uit putin de tot publicul pe care-l am. Sa scriu cum scriam “atunci”. Ma recitesc si … eram genial. Desi aveam 15-16 ani, aveam o groaza de greseli gramaticale si de exprimare, aveam niste ironii tari. Unde naiba s-au dus? They just faded away.

Acum ceva timp Gogu Kaizer imi zicea ca el nu ma mai urmareste (acum ceva timp = 2007) pentru ca scriu despre politica. Chiar asa, cum am ajuns eu sa scriu despre politica la varsta de 16 ani? M-am lasat influentat de toate prostiile din jurul meu. Bleah, sa-mi dau doua palme.

Gata, gata cu nostalgia. In curand locul acesta o sa fie mai alb, mai pur si eu o sa revin la ce eram acum 3 ani dpdv al bloggingului pe blogul personal. (cred) :)