M-am uitat azinoapte la Julia & Julie – un film despre o bloggerita care isi propune sa gateasca timp de un an 500 si ceva de retete dintr-o carte si sa scrie pe blog experienta ei.
Uitandu-ma la film mi-am amintit de vremea cand eram ca ea. Vremea cand dimineata-pranz si seara eu scriam pe blog cu super multa pasiune si nu primeam niciun comentariu, nimic. Nu stiam sa-mi monitorizez blogul. + era un blog urat, albicios, “curat”, cu putine linkuri spre exterior, relativ trist chiar. Dar era ceea ce as numi eu acuma “pur” cred.
Apoi mi-am amintit primele comentarii. Primele articole de succes. Primele linkuri schimbate cu bloggeri pe care-i admiram… prima intalnire cu bloggeri!
Mi-e dor de vremea aia, de anul 2006-2007 dpdv al bloggingului. Era altceva. Era ceva mult mai personal. Acuma parca totul s-a dus dracului. Pentru prima data in viata mea simt nevoia sa-mi refac un blog anonim, alb, curat, pur, fara linkuri si comentarii, in care sa astept pana la primul comentariu dat de un admirator anonim. E un sentiment inexplicabil. :)
Blogul asta trebuie sa-l albesc putin pentru ca a stat cam mult timp inchis la “ten” … si ar trebui sa incep sa scriu lasand in urma putin istoria lui. Lasand in urma sutele de comentarii negative, lasate de oameni care pur si simplu n-au nimic mai bun de facut in viata. Sa uit putin de tot publicul pe care-l am. Sa scriu cum scriam “atunci”. Ma recitesc si … eram genial. Desi aveam 15-16 ani, aveam o groaza de greseli gramaticale si de exprimare, aveam niste ironii tari. Unde naiba s-au dus? They just faded away.
Acum ceva timp Gogu Kaizer imi zicea ca el nu ma mai urmareste (acum ceva timp = 2007) pentru ca scriu despre politica. Chiar asa, cum am ajuns eu sa scriu despre politica la varsta de 16 ani? M-am lasat influentat de toate prostiile din jurul meu. Bleah, sa-mi dau doua palme.
Gata, gata cu nostalgia. In curand locul acesta o sa fie mai alb, mai pur si eu o sa revin la ce eram acum 3 ani dpdv al bloggingului pe blogul personal. (cred) :)
13 comentarii
Ramona
22/02/2010 at 12:46eu te consideram genial in special cand scriai despre scoala…
bn..nu te urmaresc de atunci…dar am citit arhiva si se vede diferenta de cum scriai la 15-16 ani si cum scrii acum,ai alte conceptii…te-ai maturizat…si poate nici macar nu mai gandesti ca inainte (parerea mea)
Ariel
22/02/2010 at 12:58da, bine, asta-i normal… dar libertatea cu care scriam atunci parca a disparut in urma popularizarii foarte rapide a blogului – chestia asta trebuie s-o schimb. trebuie sa incep sa simt ce simteam atunci. :D
justDan
22/02/2010 at 13:08Pai si cine exact ti-a ingradit libertatea? Pana la urma aici scrii pentru tine, iar cui ii place va veni si a doua oara:)
Jalane
22/02/2010 at 13:39Sa stii ca si mie mi-e dor de perioada ta de inceput de blogging. Atunci facusem dependenta de blogul tau :D Ma amuza teribil tot ce scriai, chiar dak tu erai in clasa a 9-a si eu in anul 2 de facultate :P
Problema e ca “ai luat avant” in sensul ca ai inceput sa te implici in jdemii de chestii, de proiecte, de idei. Si asta ti-a pervertit intr-un fel “puritatea” de la inceput, cum ii zici tu. Acum cand intru la tine rareori gasesc un articol despre ce ti s-a mai intamplat in ratb sau la scoala sau despre ce ti s-a intamplat pe strada sau ce ai vazut la TV. Gasesc practic numai ce ai facut tu in alte proiecte, reclame sau invitatii. Si toata chestia asta a inceput, am impresia, odata cu “am18ani”, proiect pe care nici pana azi nu l-am inteles ca lumea.
Asta este, lucrurile evolueaza mai mult sau mai putin pe placul celorlalti si al tau.
alex mazilu
22/02/2010 at 14:14Eu sunt cu ochii pe tine :D
Alina
22/02/2010 at 19:19mda adevarul e ca atunci cand incepem un blog scriem mai mult pentru noi .. si scriem orice ne vine in cap. totusi, e bine sa evoluezi. dar sa nu schimbi prea mult blogul
cartim
22/02/2010 at 23:54Cred ca toti am patit acest lucru, prima data am scris ca avea o gramada de idei si nu le verbalizasem , apoi am inceput sa ma “prinnd” de ce place publicului si m-am schimbat.
Apoi au venit proiectele si nu ai mai avut timp sa acorzi aceeasi atentie blogului personal, plus a intervenit trecerea timpului si maturizarea.
Totusi blogul tau e fain ar fi pacat sa il schimbi sau sa il stergi.
Mie imi placea modul in care relatai relatiile tale cu profii , era amuzant, stiai sa faci dintr-o conversatie de 5 minute , ceva super funny, acum chiar cum se spunea si mai sus chestile astea au inceput sa lipseasca.
un ohm
23/02/2010 at 01:12Pot sa-ti marturisesc ca we3d.net e primul blog descoperit de mine, si evident citit cap-coada? :D Si te-am descoperit acuu.. 2 ani. Uhum. A fost asaa.. o initiere, cum s-ar zice.
un ohm
23/02/2010 at 01:13Ah, da. Spor si e foarte bine ca te hotarasi sa te ocupi mai mult de el !
docica
24/02/2010 at 14:01eu te citesc de putin timp, cred ca de vreun an. si am simtit schimbarea de care zici chiar si in timpul asta scurt. sincer, nu-mi place noua alegere “alba”, e mai obositoare la citit si nu-mi inspira puritate, ci lipsa de fantezie. mi-ar placea sa-l mai citesc aici pe Ariel de la inceput.
Ariel
24/02/2010 at 22:01@docica – de mult imi doresc iar un design alb… iar tema asta e tema default de la wordpress… tema care-mi aminteste mie de inceput, de puritate etc. :)
PS: Ariel e plin de fantezii. :)
Madalin Paul
25/02/2010 at 11:14Cred ca noi doi am aparut in aceeasi perioada, la mine lucrurile nu au evoluat atat de mult ca la tine, dar sper ca intr-o zi sa reusesc si eu. aaa si… we need to talk ! :P
Ariel
25/02/2010 at 13:44So we should talk. :) am mailuri, telefoane, id-uri, toate puse pe aci. :)