Ce mai creez

#peopleofBonțida – EC7

La Electric Castle nici nu mai știu de când merg, dar parcă merg de-o viață.

La început aveam cazarea-n Cluj și făceam zilnic naveta cu mașina Bonțida – Cluj și înapoi. Cu timpul am descoperit că e mult mai fain să te cazezi aproape de festival, așa că vreo doi ani am stat cazat în sat, la localnici.

De fapt așa am și cunoscut-o pe doamna Maria, prin 2017.

Iar anul acesta și anul trecut am stat în camping. Cea mai bună combinație! Nu ratezi nimic, nu te deconectezi de la vibe-ul festivalului nicio clipă din cele cinci zile.

Eu nu-s sau nu eram “festivalier”. Nu mă omor nici cu concertele, nici cu alcoolul, dar în ani de mers la Electric Castle am înțeles că nu prea era despre aceste două aspecte oricum. E un “tot”. Fiecare-și ia ce vrea de acolo.

Eu am senzația că la fiecare Electric la care merg apuc să-mi cunosc toți “prietenii” de pe Facebook în viața reală. Mă opresc la fiecare 10 minute să salut un om, să schimb niște vorbe.

Și dacă nu ne cunoaștem, oricum lumea-i super de treabă. Singurul loc comparabil ca “vibe”, cum a zis cineva zilele astea (scz nu mai știu cine din gașcă), e Vama Veche.

Și totuși, EC e ceva aparte.

Și nu zic doar eu asta. Anul acesta am ieșit să filmez oamenii din satul Bonțida, unde se ține festivalul, să văd ce au de zis.

Sau, de fapt, să încerc să-i cunosc, să-i ascult oleacă, să văd cum și dacă le-a schimbat cumva viața existența festivalului.

Mulți oameni au refuzat camera. Românii sunt speriați de cameră, încă. Sau complexați de cum arată – căci asta-i scuza auzită de mine cel mai des: “Cum să mă filmați așa?”.

Dar, cu puțin efort și răbdare, am dat și de niște oameni de-ai locului de-a dreptul mândri, deschiși, bucuroși.

Și, vă jur, n-am găsit pe nimeni care să zică ceva de rău. Toată lumea a avut cuvinte de laudă. (Se vede și-n video, că doar n-am regizat nimic…)

Ba chiar sătenii au fost uimiți de nivelul de educație al electricilor.

Haide că m-am lungit. Ideea este că am făcut trei video-uri #peopleofBonțida și poți să le dai play aici chiar în ordinea în care le-am filmat și montat:

Mie oamenii din aceste video-uri mi-au făcut pielea de găină deja de nenumărate ori, atât cât i-am filmat (efectiv, îi filmam și-mi făcea pielea de găină ce-mi spuneau), dar și când am făcut editul.

Pot doar să sper că pielea asta de găină se transmite mai departe.

Asta-i “radiografia” oamenilor din jurul festivalului acum, în 2019, să vedem ce-o fi peste niște ani.


Și dacă tot vorbim de Electric Castle, o singură chestie mai am de zis: Domne, toaletele erau mereu lună la camping și nu lipsea niciodată hârtia igienică. Mare-kudos voluntarilor care au stat acolo la bude.

În ultima zi din festival am luat micul dejun cu un cuplu străin. M-am băgat în seamă și au fost super responsive. Mi-au spus că deși au fost la zeci de festivaluri în jurul lumii – el fiind din Austria și ea din Africa de Sud – Electric Castle li s-a părut momentan cel mai curat și bine organizat. Erau uimiți și ei. Și veneau pentru prima oară-n România. Și după festival, plecau cu o mașină închiriată să vadă toată țara, într-un roadtrip.

“Ne vedem în București?”, i-am întrebat.

Dar mi-au spus că la București vin doar ca să decoleze de pe Henri Coandă.

Much love and respect Electric Castle & everyone involved & everyone around.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează