Realizez ca-s mai important decat cred

Adica… da, sunt Ariel, un “asa si pe dincolo” dupa unii, un “asa si pe dincolo” dupa altii… dar cel mai important lucru pe care incep sa-l realizez acuma, poate putin tarziu dar totusi devreme, este ca sunt un om important. Nu sunt un erou care a salvat sau a dres. Aia merita recunostinta vesnica… Dar se pare ca-s un om important pentru alti oameni.

Cand erai mic si nu voiai sa te duci singur sa cumperi o paine si il luai si pe “Georgel” pana la coltul strazii, sau cand o chemai pe “Mariuca” la tine sa faceti impreuna o prajitura din pura plictiseala… aia erau oameni importanti pentru tine. Parca nu-ti venea sa te duci singur pana la coltul strazii. Erau oamenii aia ajutatori.

Atunci… am atras atentia. Mi s-a dat importanta pana in cer si inapoi si m-am trezit la realitate. Am inceput sa vad lumea si oamenii cu alti ochi.
Acuma… atrag atentia.

Ixulica imi zice: “Ha! Ti-ai facut carnati in cap ca sa atragi atentia!”.

Fiecare cu parerea lui dar stiu pentru mine ca-s un om retras caruia nu-i place sa atraga toti prostii in jurul lui. Mno… se pare ca reusesc s-o fac mereu fara sa vreau.

Iarasi mi se da importanta, iarasi devine totul distractiv.

Concluzia la care am ajuns prin meditatie continua ce a durat minute seculare este ca daca tot reusesc mereu sa atrag fara sa vreau… hai sa ma folosesc de chestia asta. Si asa, ca un geniu mic cu carnati in cap ce sunt, asta voi face. I welcome you to my hell, friends!

E superb sa ti se dea importanta cand nu ceri… sau mai multa decat ceri.

Spread the love. Viata-i superba. Superba.

---