Sunt un om fericit…

N-ai zice ca un om emo ca mine ar putea tipa in gura mare ca-i fericit si ca e vesel, ca ii place viata lui, ca ii place ce face, ca nimic nu-l supara … si tot asa.

Recent m-am pus cu burta pe carte. Mai exact cu burta pe Soni. O carte superba care parca-ti deschide ochii. Te face sa intelegi cat de important este de fapt sa traiesti. N-am citit inca nici jumate din carte dar sunt fascinat. In schimb am citit tot blogul cartii si tot ce scrie Andrei (autorul) pe internet despre diverse lucruri ce au legatura cu Soni.

Am inceput sa realizez incet-incet cat de important este sa treci peste “cacaturi” si sa “traiesti clipa”. Chestia asta cu clipa mi-o tot repeta mama de cand ma stiu. Mereu imi zicea inainte sa plec la ziua cuiva sa nu fiu “bosumflat” si sa “traiesc clipa”. Abia recent am inteles cum sta treaba cu clipa aia. N-am nici un an de cand am inceput sa traiesc cu adevarat clipe… Si cand traiesti clipe parca clepsidra vietii tale “se scurge” mai repede. Dar hei, macar traiesti clipa!

Sunt fericit. Si am inteles ca “positive attracts positive“. Si ca “Don’t worry about a thing, cuz every little thing is gonna’ be alright…” este de fapt o stare de spirit. Nu, nu e pura indiferenta, e o stare de spirit care te face sa scapi de “cacaturi” care nu ar trebui sa te streseze intr-o viata. Chestii irelevante. Ti-a cazut o insigna? Nu plange… pune-o la loc.

Deci da. Imi permit sa zic: “Sunt un om implinit!”… si o zic acuma, aici, pe data de azi, la ora 3:31 dimineata … in speranta ca o s-o pot zice si maine, si raspoimaine, si etc… si in ziua in care voi fi depresiv din cauza “unei insigne” ma voi citi aici si-mi voi da doua palme “ajutatoare”.

Va iubesc.