Tu ce faci când trebuie să te împrumuți?

Aș face orice ca să nu fie nevoie să mă împrumut. Orice. Și nu doar de bani… în general, nu-mi place să creez unui alt om disconfortul de a-i “lua” pentru o perioadă ceva ce-i al lui.

Toată viața m-am împrumutat doar de la mama mea. Mama – cel mai bun prieten, omul de la care mă împrumut și pe care-l împrumut. N-a fost niciodată cazul să cer bani cu împrumutul unui prieten. Și, dacă ar fi fost cazul, cred că am căutat mereu soluții alternative.

Dar ironia este că totodată urăsc să zic “Nu”. Dacă mi-ești prieten și mă rogi să fac ceva, sunt șanse de 0.0001% să zic “Nu”. Și asta pentru că în ultimul an am învățat să mai refuz. Dar tot îmi vine greu. Acum ceva ani am văzut filmul “Yes Man” și cred că am rămas un Yes Man care acum suferă și vrea să se schimbe puțin.

În ultimii ani am mai avut momente când m-am simțit ca un cămătar cu prietenii mei.

Nu știu cum se face, dar am momente când efectiv n-am bani să “plec la mare” (spre exemplu), dar dacă stau să calculez câți bani am de luat de la X, Y, Z și câți bani trebuie să-mi vină din tot felul de joburi îmi dau seama că, de fapt, n-am nicio problemă financiară reală. E doar un “moment nepotrivit”. Sau, de fapt, am o problemă personală de “cash flow”, ceea ce sună destul de amuzant.

Sper că nu-s singurul om care are o listă cu toți banii pe care-i “are”, dar de fapt nu-i are… O listă cu cui am dat împrumut ce și cine trebuie să mă plătească cu cât și când.

Deși suntem în secolul vitezei, secolul în care pot să fac Skype din buda mea din București cu o gagică frumoasă din Statele Unite, banii tot greu circulă. Și asta nu-i pentru că “banii” nu-s ceva ce pot fi transferați repede într-un cont bancar. Cu PayPal durează o secundă.

Dar, în general, tot ceea ce este valoros are acest stil ardelenesc de a se deplasa… Și probabil așa va fi mereu. (Scuze, ardelenilor, îmi sunteți dragi și jur că mă voi muta în Cluj curând!)

Deci, tu ce faci când trebuie să te împrumuți? La cine apelezi și la cine nu? Sper că nu la cămătari! :)

Apropos, dacă tot vorbim de împrumuturi: eu am o părere foarte proastă despre credite și rate. Mi-am promis că nu voi lua credite niciodată. Mai ales după ultimii ani în care în presă auzeam numai lucruri negative despre oamenii care și-au luat credite.

* – *

Și dacă tot vorbim de credite, aud că s-a lansat ceva ce se numește Ferratum. Ei oferă “microcredite”. Prima dată te pot împrumuta cu maxim 250 de lei. Dacă îi dai înapoi în timpul promis (15 zile) și le dai și cei 59 de lei (căci atât te costă împrumutul), ei sunt dispuși ca data viitoare să te împrumute cu mai mult (maxim 1290 lei)

E ca un “prieten” care devine tot și tot mai bun. Ca un prieten cu care strângi o relație tot mai puternică. :)

Aceste microcredite sunt pentru acele momente “moarte”, când salariul tot nu intră sau când ți s-a stricat ceva ce trebuie reparat rapid. Din câte înțeleg se mișcă repede sistemul.

---