Uite geometrie… nu e geometrie…

La geometrie avem un profesor putintel mai ciudat. Nu, nu in sensul rau dar… e putintel mai ciudat… ca si tine!

Este om in toata firea, copilas acasa, seriozitate maxima… dar totusi colegii nu il vor (nu am de gand sa zic ca eu nu-l vreau, eu nu am nimic cu el bah colegilor!). Dar eu sunt un nimic asa ca ramane cum vor colegii…

De exemplu in primul semestru saracul profesor mai avea putin si ne dadea foc… sau poate facea un kamikaze? El calm, timid, tacut, fantoma, vorbeste incet dat la maxim (deci vorbeste incet desi e dat volumul la maxim…) iar noi (adica ei… nu eu cu ei, eu ingeras!) ca niste animale ce suntem aruncam cu bulgari de hartie, tipam… Brusc, liniste! Fantoma se face in sfarsit auzita:

Profu: “Cutarica, vrei sa te trimit in directiune?!”
Cutarica: “Unde?!”
Profu: “In directiune am zis!”
Cutarica: “Ce-i aia? :)) ”

Directiune in sus, directiune in jos… asa e la noi in penitenciar… directiune si sunat parintii carora nu le pasa…

De ce ii tot zic eu fantoma zici? Ah, nu, nu sunt rau… chiar imi e mila de el… dar este ca o fantoma…

Ceva extrem de ciudat la profesorul nostru este ca se invarte in drum spre tine… Nu ai inteles… Cand vine in spre tine sa-ti zica ceva face cateva piruete iar apoi se opreste cu fata la tine. Mai tarziu am aflat si de ce face asta… in tinerete a facut patinaj artistic. WTF?!

Azi mi s-a facut foarte mila de el cand a zis ca vrea sa ne dea un test de sinceritate… prima intrebare suna cam asa: “Vreti sa mai facem orele de geometrie impreuna?”. Auci…