Un controlor de treabă

Azi dimineață am fugit spre Gara de Nord pentru a prinde trenul matinal spre Ploiești. În gând aveam să dorm în tren ca să nu par mort-mort de somn la întâlnirea ce urma.

Mai fusesem cu o săptămână înainte și știam că trenul face ±40 de minute și că controlorii CFR apar abia după 30 de minute.

Mi-am scos o carte, am început să citesc cât să mă ia somnul (Căci niciun somn bun nu se compară cu cel început citind o carte…) și simțind cum nu-mi mai pot ține ochii deschiși, am pus-o la loc, în ghiozdan, scoțând de data asta biletul CFR și ținându-l în mână, cumva ridicat, la vedere. Am zis să am biletul la îndemână pentru controlorii care adesea n-au răbdare să-mi caut eu biletul.

Lângă mine nu mai era nimeni. Era foarte gol trenul. Liniște totală, căldurică și zgâlțâit.

Am adormit și am avut un somn excepțional.

M-am trezit atunci când s-a oprit trenul. Eram în Gara de Sud a Ploieștiului.

Biletul era încă în mână. Găurit. Taxat adică.

N-am văzut niciun controlor în drum spre ieșirea din tren.

Mi s-a părut un gest total neașteptat să mă lase să dorm nenea controlor.

Tot drumul spre București (tot cu trenul) m-am gândit că dacă spun cuiva ce-am pățit n-o să mă creadă. De crezut sau nu, mi s-a întâmplat.

PS: am tot vizitat Ploieștiul zilele astea pentru că vom face curierat rapid în București pentru o fabrică faină de acolo cu Tribul. :)

---