Interesant

Aș vrea să fiu din nou la liceu…

Aș vrea să fiu din nou la liceu...

Pentru cei ce încă nu știu – am fost dat afară (sau aproape dat afară) din clasa a 9-a, în al doilea semetru, cumva “din cauza” tehnologiei pe care pusesem mâna. Dar povestea-i lungă și nu merită rezumată așa.

Mă uit în jur și văd că apar tot felul de videouri despre faptul că ar trebui să nu ne mai uităm la ecranele iPhoanelor, că ar trebui să ieșim “din casă” și să cunoaștem oameni pe stradă. Să fim “sociabili”. Să ne jucăm șotronul, nu Flappy Brids.

Toate textele despre această “nouă generație”, toate videourile despre cei care nu ridică ochii din ecranele gadgetelor … cumva mă fac să mă simt bătrân.

Căci, dacă ar fi să judec după toate aceste mesaje, aș putea zice că am avut o copilărie “normală”. Ieșeam afară, în spatele blocului, de la ora 15:00 până seara, târziu. Stăteam vreo 6-7-8 ore pe zi afară. Mă jucam foaaarte puțin la calculator. Era plictisitor fără rețea sau internet. Era aproape imposibil să joc CS 1.5 cu prietenii d-acasă. Pentru asta era sală de calculatoare… și era la parterul blocului.

Cu toate astea… era mai mișto să joci CS 1.5 în viața reală, cu cornete.

Nu știu de ce, dar nu prea rezonez cu mesajele astea noi. Nu rezonez cu acest “ridică ochii”/”look up”. Nu rezonez cu acest “renunță la gadgeturi”. Toate au rolul și scopul lor. Și fiecare dintre noi își găsește echilibrul când vine vorba de cât de mult stă cu ochii într-un ecran sau cât de mult stă cu ochii pe geam, sau, dimpotrivă, pe după geam.

Tehnologia și “explozia” pe care am prins-o eu când aveam 14-15 ani m-a făcut să fiu azi cine sunt. M-a făcut să fiu azi cum sunt. M-a făcut să gândesc astăzi așa cum gândesc.

Dacă ai mei nu ar fi luat un PC (vai de capul lui!) acasă, astăzi eram un total-alt-Ariel.

Dacă ai mei nu mi-ar fi zis: “Ariel, gata, ieși afară, nu mai sta atât să te joci Age Of Empires!” – poate, din nou, eram un total-alt-Ariel.

Dar cred că există un echilibru și este normal, firesc și necesar ca acum să ne axăm pe tehnologia din jurul nostru – pentru că este fascinantă. Și nu numai.

Am scris rândurile astea dintr-un soi de frustrare ciudată. Ca un fel de “protest”. Nu vreau să mi se zică când să scot ochii din gadgeturi. Și nu, gadgeturile nu ne fac mai puțin sociabili. Chiar dacă uneori vom vedea 5 oameni stând la o masă tăcuți, privindu-și mobilele, entuziasmați că au prins wifi gratuit. Văd scena asta ATÂT de des!

Bun, și dacă există pe aici liceeni (de a 10-a sau a 11-a), din București (și nu numai), fascinați de tehnologie – vedeți că Microsoft și TechSoup organizează un eveniment foarte fain pe tema despre care am scris rândurile de mai sus. Toate detaliile sunt aici. Participarea este gratuită. Și da, o să fiu și eu acolo! :)

Și dacă nu sunteți la liceu, dați vorba mai departe. Chiar aș vrea să fie o experiență faină pentru niște liceeni cu adevărat interesați de tehnologie. Și d-asta aș vrea să fiu din nou la liceu… căci eu n-am avut parte de astfel de oportunități. Sau nu le vedeam.

Și nu uitați – există un echilibru. Nu vă mai panicați!


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

1 comentariu

  • Reply
    Dariuss
    11/05/2014 at 17:26

    Eu nu as vrea sa ma intorc la liceu, cred ca din cauza ca sunt putin egocentrist, ca imi doresc sa fac totul singur.
    Eu am fost la profilul mate -info sa fiu sincer nu pot spune ca am fost o clasa de programatori, liceul e precum o coperta, filele suntem noi…

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează