BrandLeft
BrandRight
Ce mai creez

Chiar stăm prea mult cu ochii în telefon?

Chiar stăm prea mult cu ochii în telefon?

De vreo doi ani cred că tot aud că “internetul ne face să fim mai anti-sociali“. Mai nou vina pică pe telefonul mobil, pentru că el este “poarta noastră de acces” spre internet. În ultimul timp am auzit teorii noi care dau vina pe “scoll”-ul pe care-l dăm obsesiv pe Facebook și impactul negativ ce-l are asupra noastră faptul că vedem ce vieți fericite au alții.

Și mai recent am auzit că toate rețelele astea sociale, de fapt, ne fac pe toții mai nefericiți și mai proști pentru că, cică, atunci când publicăm ceva ne asigurăm că-i ceva foarte pozitiv, vesel, colorat și, uneori, din păcate, fals. Căci totul stă într-un branding personal.

Eu recunosc că sunt extrem de conectat la internet. Dau multe scroll-uri pe Facebook și Instagram, vorbesc zilnic cu zeci de oameni prin internet cu ajutorul telefonului mobil, am la mine mereu o baterie de încărcat căci nu suport să rămân fără baterie … Când plec din țară îmi activez roamingul …

Putem spune că-s un exemplu perfect de om care-i “prea conectat”. Cu toate astea nu mă consider anti-social. Nu consider că am o problemă. Și nu consider că telefonul mobil sau accesul 24/7 la internet îmi face rău.

Acum doi ani am vizitat Londra pentru prima dată. Am scris mai multe despre vizita în Londra aici și aici și aici și mai ales aici.

Am făcut atunci fotografia asta:

În Londra nu există semnal la metrou. Deloc. Am impresia că mi s-a zis că-i un fel de “protecție” anti-teroristă. Amintesc de fotografia asta pentru că dacă o compari cu ce se întâmplă într-un metrou din București … realizezi că oamenii n-au devenit mai anti-sociabili, ci pur și simplu “evadează” într-un mod diferit atunci când petrec timpul într-un mijloc de transport: în loc să citească ziarul, dau scroll pe Facebook.


Am făcut introducerea asta de mai sus pentru că în ultimele săptămâni Pizza Hut a pornit o campanie de de-telefonizare cu un mesaj foarte simplu: savurează masa cu cei dragi și mai lasă telefonul mobil deoparte. În fine, mesajul l-am adaptat eu pe înțelesul tuturor. Ei s-au expimat mai frumos.

Ca parte din această campanie m-au întrebat dacă nu vreau să fac un video prin care îmi iau prietenii la întrebări despre cât de des folosesc ei telefonul mobil și dacă au impresia că asta îi afectează într-un mod negativ.

Așa că am început cu bunicii, care nici măcar nu știu ce-i acela un “touchscreen”, am continuat cu sora mea cea mică și apoi cu tot felul de prieteni de vârste diferite.

A ieșit un fel de “documentar” de 8 minute pe care l-am publicat aici:

Ce-am înțeles după ce am filmat acest video și toți acești oameni dragi este că totul se rezumă la bun simț. Bun simț fată de noi înșine și bun simț față de cei din jurul nostru.

Da, desigur, putem să folosim telefonul mobil și internetul în mod excesiv așa cum putem să ne uităm prea mult la seriale sau putem mânca mult prea mult zahăr… Dar asta nu înseamnă că ar trebui să interzicem serialele sau zaharul cu totul, ci să fim atenți la modul în care le “consumăm”.

Cei de la Pizza Hut au observat (și bine au observat) că în ultima vreme oamenii stau la masă câte doi-trei-patru și au momente în care se uită la telefon, în loc să discute face2face.

Și rezonez cu asta… adesea mă trezesc în situații din astea și zic: (cum zice și Noa în videoul de mai sus) “Băi, dar, chiar stăm toți pe telefoane așa?!”

Într-un mod ironic ajungem să ne vedem cu cineva face2face, dar să petrecem acel timp tot în lumea internetului. Iar asta ține doar doar doar de bun simț.

Eu o să fiu mult mai atent la momentele în care-mi verific telefonul mobil.

M-am distrat teribil filmând cu Andrei videoul de mai sus și făcând trei teasere: Bunicii spun că nu e bine, Tu cum arăți când mănânci singur? și Ce făceau oamenii la masă pe vremuri?

Avem material pentru încă 3 videouri lungi – căci oamenii pe care i-am intervievat au avut multe de zis. Dar nu știu încă ce voi face cu tot materialul …

Deci chiar stăm prea mult cu ochii în telefon? Sau ne place să exagerăm? Sau totul se rezumă la cei 7 ani de acasă și bun simț?

PS: Urăsc oamenii care merg pe trotuar cu ochii în telefon. Trebuie să mă feresc de ei. E o altă chestie de bun simț. :)


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează