Îmi place magia Netflixului, ajung să mă uit la chestii care inițial par super-random, dar cumva reușesc să dau de materiale de calitate, care mă ating oleacă.
De Chris Brown n-am știut nimic toată viața. Nu i-aș fi asociat numele cu Rihanna. Nu de parcă de Rihanna aș știi mai multe … dar ram-pa-pa-pam, man down.
Și uite așa am ajuns să dau play la “Chris Brown: Welcome to My Life” și … woah.
Chris Brown a fost “descoperit” la o benzinărie, în mare parte. Apoi împins de la spate de oameni precum Usher. A fost de mic fascinat de Michael Jackson, muzică, dans, artă… Și asta l-a făcut ca aproape “peste noapte” să devină unul dintre cei mai cunoscuți artiști din State și din lume.
La 15-16 ani să devii super-vedetă poate fi super-periculos. Dacă ajungi să-ți împarți apoi viața personalo-amoroasă cu o altă vedetă-gigantică, pericolul se dublează.
Să pici de la super-star la “tipul ăla care a bătut-o pe Rihanna” cel mai probabil te auto-distruge pe interior. Să poți să te pui din nou pe un drum, să accepți ce-ai făcut, să înveți din asta, s-o iei razna iar, să vrei să treci peste iar … să continui să dai din tine tot ce trăiești, ca artist … asta-mi amintește de o carte pe care am citit-o prin liceu: Torturați-l pe artist, de Joey Goebel.
Nu urmăresc dramele vedetelor de nicăieri. Nu mă interesează, în general. Am lăsat-o mai moale cu dramele de toate felurile, mai ales alea politice – fie ele locale sau Trump-iste. Mă lasă rece, îmi distrug focusul pe viața mea de zi cu zi …
… dar documentarul ăsta despre viața lui Chris e bun. E făcut bine de tot. Și e ca o cutie mare cu învățături, toate trăite de un puști, un om simplu. E de văzut, neapărat.
1 comentariu
Sorin
13/12/2017 at 14:01Chiar imi doresc sa vad filmul asta neaparat.