Apropos de karma…

Apropos de karma, acest “echilibru” in natură, am pățit ieri o chestie stranie.

Am intrat într-un MegaImage ca să cumpăr două produse amărâte. La case erau cozi imense – și nimic nu-mi displace mai tare decât să stau la cozi în magazine.

În fine, mă așez la o casă și aștept. Se ajunge, într-un final, la doamna din fața mea, care avea produse cât pentru 3 luni de viață în pustietate.

Îi cere 91.5 RON. Femeia dă o hârtie de 100 de lei.

“N-aveți un leu și 50 de bani?”

“Nu, chiar n-am…”

Și începe casierița să ofeteze, că acum trebuie să vorbească cu colegele (care erau și ele MegaOcupate), să vadă dacă ele au schimb.

Sătul de așteptat, văzând că ne căcăm pe noi pentru un leu și 50 de bani, deschid portofelul și zic: “Poftim, un leu și 50 de bani aici!” – nu răstit, nu nervos, prietenește, dar destul de tare cât să fiu băgat în seamă.

Casierița se uită la clientă. Clienta se uită la mine. Dau din umeri una spre alta. Clienta-mi mulțumește. Îi zic că n-are de ce (în fond, era vina casieriței că n-are rest, nu a clientei… nu?) … Casierița îmi ia banii. Și gata. Scurt.

Bun. Ies din MegaImage și mă duc la farmacia de lângă.

Farmacista: “16.5 lei”.

Găsesc o bancnotă de 5 și una de 10 și apoi încep să mă caut de mărunt – dar măruntul nu mai era. Mai aveam fix o monedă de un euro care-mi rămăsese din Grecia.

“Acceptați un euro?” – zic eu în glumă…

“Nu, nu, lăsați așa. N-are sens să ne batem capul pentru un leu jumate.”

I-am întâns o bancnotă de 50 de lei și nu i-a acceptat. A zis ca nu vrea să-și bată capul să-i schimbe.

Și uite așa… mi s-a părut mie foarte ciudat că în doar 5 minute am dat cuiva un leu jumate ca altcineva să nu-mi mai ceară acel leu jumate.

Poate mi se pare.

---