Evenimente

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

Anul ăsta am ajuns pentru prima dată la TIFF (Transilvania International Film Festival), an în care, teoretic, TIFF a împlinit vârsta de buletin.

Cluj-Napoca îi o iubire veche de-a mea. De ani de zile cochetez cu ideea de a mă muta acolo căci nu-i agitația din București, dar totuși sunt multe oportunități faine de afaceri și totodată oamenii îs diferiți. Adică-s faini…

Am ajuns la TIFF la invitația celor de la Mercedes-Benz, mașina oficială a festivalului, mai mult pentru a simți vibrația pozitivă din jurul festivalului și mai puțin pentru a vedea filmez. Sau cel puțin așa am interpretat eu vizita mea la TIFF-Napoca.

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

În prima seară am vrut să prind filmul “Biciclete versus mașini” (Detalii aici despre el), dar problema era că proiecția nu avea loc tocmai în centrul orașului, la distanță de mers pe jos, ci undeva mai departe, la o distanță demnă de pedalat.

În fine, până la urmă am luat-o la pas cu Google Maps-ul și ne-am ținut după bicicliștii clujeni și, după vreo 40 de minute de mers pe jos am ajuns la ceea ce se numește “Depozitul de filme“.

I-am zis Corinei: “În București n-am văzut niciodată atâtea biciclete parcate la un loc!” Și ca idee, populația Clujului este de 400 de mii de oameni. În București sunt de vreo cinci ori mai mulți oameni!

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

Se spune că-n Cluj nu există hipsteri. Mi-a zis Gabriela. (știe ea, că doar îi moldoveancă) Dar, în fine, ajuns acolo am simțit că-s înconjurat de crema hipsterimii din România. Dar într-un sens pozitiv. M-am simțit așa “integrat”. :)

Oricum, “Biciclete versus mașini” este un documentar absolut superb.

Cel mai mult mi-a plăcut replica asta din film:

“Traficul îngreunat și blocajele auto sunt un lucru bun. De fapt traficul îngreunat din Brazilia este singurul argument solid pe care-l avem pentru a convinge oamenii să treacă la transport alternativ și biciclete.”

Replica asta din film m-a fascinat!

Noi, bicicliștii și oamenii cu capul pe umeri ar trebui să celebrăm traficul super-super-super-îngreunat din orașele mari. Pentru că dacă traficul nu era îngreunat și totul mergea ceas, n-aveam niciun argument prea solid prin care să luăm unui om libertatea de a se deplasa prin oraș cu viteză, cu mașina. Argumente ecologice? Să fim serioși, cui îi pasă?!

Deci, din nou, traficul îngreunat este oportunitatea noastră supremă și ar trebui să ne bucurăm!

A doua zi a urmat o masă de prânz cu actorii Marin Moraru, Irina Gărdescu și Emilian Oprea.

Pe cât de plin de umor este Marin Moraru, pe atât de tare m-a speriat atitudinea sa negativă la adresa tuturor lucrurilor ce se întâmplă în România acum: de la film, teatru, oameni, educație și până la politică. Am citit un interviu cu el aici și mi s-a părut trist rău.

Emilian Oprea, actorul care joacă rolul principal din filmul “De ce eu?”, îți face pielea de găină atunci când vorbește despre Cazul Panait. În “De ce eu?” Emilian joacă rolul lui Cristian Panait, procuror român ce s-a sinucis în 2002 la “presiuni” din partea PSD/Năstase/Ponta.

N-am apucat să văd filmul. Am auzit și bune și rele despre el… Dar cert este că Emilian este și a fost 100% implicat emoțional în realizarea filmului. Cred că o să-l devină un actor super-cunoscut pe viitor. Detalii despre cazul Panait aici.

Apoi am văzut cu Corina un film sârbesc: “No One’s Child”, inspirat după o întâmplare reală. Film superb de festival – nu știu dacă aveți unde să-l vedeți online.

Uite trailerul:

Pe scurt: un copil a fost găsit în pădure pe vremea Yugoslaviei și a fost “educat” în timp. Era, efecitv, crescut ca un animal, ca un lup. Actorul principal, copilul, joacă excepțional.

A urmat Gala de închere TIFF la care m-am simțit ca la un mini-Oscar. Eu, însă, o ardeam hipster în pantaloni scurți, o cămășuță necălcată de vară (Corina nu-mi calcă) și geanta roșie de curier pe spate. Tipic. Ca idee, n-am nicio poză de la super-gala-TIFF. Poate doar dacă am photobombed pozele altora … că erau la aparate foto și era la presă p-acolo!

Oricum, atât cât am gustat din TIFF mi s-a părut foarte fain. Efectiv Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca și totul se învârte în jurul festivalului. Mulți străini, multe filme, un fel de sărbătoare locală și voie bună… Mercedesuri în tot orașul… Biciclete ușor de închiriat prin sponsorii TIFF (am prins biciclete de închiriat și ne-am dat oleacă.)

Ca idee, după 14 ani de TIFF, anul ăsta s-a stabilit un nou record de vânzări de bilete: 73.000 de bilete vândute la un total de 223 de filme din 60 de țări. De luat în calcul că au existat și filme cu intrare gratuită, precum “Biciclete versus mașini”, unde a fost full-full de bicicliști! :)

În încheiere oleacă din TIFF-Napoca:

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca

Când Cluj-Napoca devine TIFF-Napoca


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

8 comentarii

  • Reply
    Ioana
    11/06/2015 at 07:35

    Emilian e superb, mi-am petrecut tot liceul ducandu-ma la teatru la piesele sale :)

  • Reply
    Alisa
    11/06/2015 at 09:12

    Degeaba, Cluju-i oraș fain :)). Îmi pare rău că n-am fost la “Biciclete versus mașini”, poate dădeam de voi.

    • Reply
      Ariel
      11/06/2015 at 10:12

      sigur dădeai de noi. data viitoare. :D

  • Reply
    spi-oana
    11/06/2015 at 11:25

    250.000 are Clujul, iar cu studenti atinge 300.000 nu 500 :)

  • Reply
    Dragos
    11/06/2015 at 18:31

    Nu esti singurul care s-ar muta in Cluj. Cat despre oameni, e cu totul altceva – ai sentimentul de apartenenta.

  • Reply
    Val
    11/06/2015 at 19:25

    Clujul a iesit cu o populatie de circa 320 de mii la ultimul recensamant. La care se aduna studentii, care sunt zeci de mii din afara Clujului, probabil 50 de mii. Si daca punem Florestiul care are 30 de mii de locuitori, dar care practic sunt clujeni, muncesc in Cluj, vin la scolile din Cluj… iata ca am ajuns la 400 de mii.
    PS Frumos articol… si mie mi-a placut mult “Copilul nimanui”, m-a distrat si cum producatorul a concediat toti regizorii si pana la urma filmul a fost regizat de catre scenarist, pentru ca era singura persoana care putea sa transmita mesajul filmului asa cum a fost scris initial.

  • Reply
    Saitis Elena
    12/06/2015 at 21:38

    Vă așteptăm cu drag la Cluj….”TIFF Cluj” :)

  • Reply
    ora exacta
    15/06/2015 at 20:47

    Si dupa asta ce ne mai asteapta?

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează