Cum a fost la concertul “Gogol Bordello” sau “Eugen Hutz, I love you!”

Ce, îi jenant să zic că iubesc un mascul ţigan ucrainean care actualmente locuieşte prin State, are cea mai cea trupă de punk ţigănesc şi are gagică româncă, d-aci din România?

Am fost pentru a doua oară în viaţa mea la un concert Gogol Bordello la Sala Palatului şi, ca prima dată, a fost G-E-N-I-A-L. Eugen Hutz este un om care în mod cert iubeşte ceea ce face. E un om care mă inspiră atât de mult… argh, ce n-aş da să stau o dată la un suc de vorbă cu el. Ce n-aş da să fim amici! Îl admir enorm… şi pe el şi pe restul trupei.

În rest… despre concert… n-am ce zice mare lucru. Mereu mă oftic când trupele nu pot cânta live TOATE melodiile mişto pe care le au pe motiv că mor de oboseală. S-au ratat multe melodii pe care le-am ascultat multă vreme pe repeat, dar asta nu înseamnă că n-am dansat ca un beţiv notoriu toată noaptea! Şi nu, nu băusem nimic, pe cuvânt, dar eram atââââââât de fericit.

A fost o parte interesantă spre final, nu ştiu câţi au obervat-o. Am impresia că Eugen voia să mai cânte dar nu era lăsat, arătând spre backstage şi apoi spre noi cifra unu (ştiţi voi, cu degetul arătător?). Atunci chiar a mărşăluit puţin Hitler style arătând spre backstage. Mi s-a făcut pielea de găină când după acea “ultimă” piesă a rămas singur pe scenă, a luat chitara şi a cântat Alcohol. “Fucking shit”, genial. Sunt ca o fană nebună care acum e tristă că n-a fost în primul rând la concert ca să dea mâna cu Eugen şi trupa.

M-a întristat totuşi reacţia publicului la auzul unei semi-manele pusă la boxe înainte de concert (video aici – penibilă nu mi s-a părut organizarea, ci reacţia publicului). Eugen e ţigan şi ei cântă punk-ţigănesc. Ei respectă ţiganii şi muzica lor. O mare parte din sală a super-huiduit şi mi s-a părut înjositor. Totodată au fost oameni care nu ştiu de ce erau la concert pentru că după prima piesă au plecat (moşi, babe, oameni îmbrăcaţi super office…).

Dar am uitat de toate aceste mici părţi negative când la final am cântat chiar eu cu Eugen (el la microfon iar eu la vreo 50 de m de el, singur, uitându-mă la el) o melodie de-a lui Bob Marley. It was epic.

Eugen Hutz, if you ever Google your name I hope you will find out I fucking love you! :)

N-am poze, n-am filmări, n-am nimic (de fapt a făcut Corina două poze pe film dar încă nu ştiu ce-o ieşit. Presimt că nimic…), dar vă recomand articolul de pe Metropotam (de la care am furat şi eu poza de mai sus şi playlistul de mai jos).

Şi, deci, iacătă playlistul ce mi-a făcut pielea de găină:

1. Tribal Connection
2. Ultimate
3. Not a crime
4. Wonderlust King / geniaaal
5. My Companjera
6. Last one goes the hope
7. Trans-Continental Hustle
8. Immigraniada (We Comin’ Rougher)
9. Break the spell
10. Raise the knowledge
11. When the universes collide
12. American Wedding
13 Pala Tute / cât de mult mi-am dorit să cânte astaaaa!
14. Start wearing purple / a fost haos în sală…
15. Break the spell (reprise)
Bis 1
1. Think Locally, Fuck Globally / melodia asta-i lecţie de viaţă…
2. Sun is on my side
3. Mishto / mişto
4. Sacred Darling
Bis 2
1. Alcohol / <3 <3 <3

Şi deci, în încheiere, nişte Wonderlust King filmat chiar acolo:

---