Deja Vu de Dan Chișu, film românesc bun

Ieri am fost la cinematograf ca să văd un film românesc. Nu-mi amintesc când am mai făcut asta vreodată. Cel mai probabil – niciodată…

Așteptările mele erau la pământ. Am o experiență foarte nasoală cu filmele românești. Mai ales astea din ultimii ani.

Mi-au plăcut doar Nuntă mută și Filantropica. Alt film românesc care să-mi fi lăsat sentimente pozitive nu știu.

Dar filmul lui Dan Chișu, Deja Vu, filmat acum 2 ani (parcă așa a zis?), dar montat și lansat acum, e destul de bun. Și nu neapărat prin povestea sa… ci prin tehnica cu care-i filmat și prin tehnica cu care-i construit personajul principal … personaj pe care nu-l vezi niciodată.

Nu știu dacă Dan Chișu e un geniu prin ceea ce a făcut, dar pentru mine a fost prima dată când am văzut un întreg film filmat, de fapt, de un personaj. Și acela era personajul principal.

Nu, pe bune, Mihai, personajul principal, are pe cap o cameră. Și tot filmul e filmat… așa. :)

În rolul lui Mihai e însuși Dan Chișu, care, de altfel, a jucat foarte bine.

Deci, deși era loc de mai bine, chiar cred că-i un film “diferit”, i-aș zice chiar “experimental” oleacă. Cu un umor care-mi amintește puțin de Caragiale. Și o situație de un penibil frumos.

Chiar recomand. E în cinematografe.

Felicitări Dan Chișu, Ioana Flora, Mirela Oprişor și echipa din spate, care înțeleg că a fost mărișoară.

---