El e Florinel, florarul despre care am scris acum ceva timp. Nu m-a uitat. M-a salutat şi m-a întrebat dacă pot să-i dau 3 lei ca să-şi ia ceva de halit. I-am dat 2 lei, tot măruntul. Nu m-am putut abţine.
Nu din milă. Pur şi simplu, mi-e atât de simpatic… Încât 2 lei mi s-a părut “ok” să-i dau doar pentru faptul că m-a salutat.
E încă spălat, curat… Nu-i un cerşetor ambulant. Face parte, în mod cert, din ceva “reţea de florari moderni”, care conduc gipane şi au palate prin Spania…
Aici este filmul şi articolul despre Florin. (se aude puţin cam încet)
Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:
Comentează