BrandLeft
BrandRight
Amuzant

Mă transform în Nea Simion

Se împlinește o lună de când m-am mutat în casă nouă. Cartierul este bun – tocmai ce am admirat faptul că a fost dată zăpada de pe TOT trotuarul din fața blocului … iar eu n-am mișcat un deget.

Am fost azi pe la mama, înapoi în Pantelimon – acolo încă-s troiene de zăpadă – acum gata înghețate. Lasă, boss, că se dezgheață ele prin martie-aprilie. În toți anii trăiți prin Pantelimon nu mai speram să văd vreodată locatari care dau zăpada. Dar, iată, am nimerit la fix. Trebuie doar să mă “activez” și eu data viitoare, să ies și eu la dat zăpada, să fac cunoștință cu cetățenii responsabili.

Dar nu despre asta vreau să povestesc. Vreau să povestesc despre cum toată viața, în apartamentul din Pantelimon, am trăit cu cele două surori mai mici, Iris și Eden, terorizați de vecinul de mai jos: Nea Simion.

Nea Simion ne chema poliția când avea el chef pentru că cică făceam gălăgie. Cel mai des ne zicea că ne dăm cu rolele în casă. Ceea ce nu era departe de adevăr: atât eu, cât și Iris eram foarte pasionați de role. Dar chiar nu le foloseam prin casă. Însă Eden era la vârsta la care folosea premergătorul. Premergătorul pe gresie probabil că face gălăgie…

Apoi mai era mama – înainte să plece la un party în tocuri ea se asigura că pune tocurile în picioare și lasă totul pe mai târziu. Așa se face că mereu mama tropăia cu tocurile du-te vino din sufragerie până în camera ei, care era cea mai îndepărtată.

De cele mai multe ori am crezut că Nea Simion e nebun. Că poate-i prea “atent” la toate sunetele venite de la noi din apartament.

Dar acum sunt blestemat. Sus am niște vecini, ceva cuplu tinerel cred, cu doi copii mici. În clipa asta cred că unul dintre copii este dat cu capul de podea în repetate rânduri – căci astfel nu-mi pot explica ce de aude.

POC – apoi plânsete de copil mic – POC – plânsete de copil – POC – plânsete de copil …

Înțeleg să aud pași. Să aud un copil care fuge prin casă. Să aud oameni care țipă, vorbesc, râd, înjură sau ascultă muzică sau Antena Treișpe – dar POC POC POC – de ce se aude POC?!

Acum câteva seri, pe la ora 1 noaptea, eram cu Corina în sufragerie. Ne uitam la un film.

La un moment dat, din liniște (se culcaseră cei doi copilași), se aude ceva scârțâit repetat. Eu și Corina oprim filmul, întrebându-ne reciproc: “Ai auzit?” și “Ce se aude?

Ne-a luat câteva secunde să ne pice fisa. A durat puțin actul. A fost cu gemete. Eu și Corina ne priveam în ochi și nu știam cum să reacționăm. Se auzea cu ușurință tot ce făceau doi oameni la doi metri deasupra capului nostru. Pe un pat ce scârțâia.

Am auzit T-O-T. Tot, tot, tot.

Prima lecție învățată: dacă vrei să faci copii, mută-te într-o casă mai mare – altfel vei ajunge să faci dragoste în sufragerie. (noi stăm într-un apartament de două camere – la fel și vecinii de sus, desigur).

A doua lecție învățată: karma o să-ți facă cunoștință cu Nea Simion în tinerețe ca să nu vrei să devii ca el mai târziu în viață.

Nu mă deranjează așa tare ce și cât de tare se aude. Nu mă afectează în mod direct. Dar mă face să fiu curios … Vreau să aflu ce naiba bocăne atât. :)

În rest, am aflat cum se citesc apometrele. Am îmbătrânit.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

7 comentarii

  • Reply
    Thea
    30/12/2014 at 21:48

    Daca de la 16 ani stiu sa citesc apometre , imbatranesc mai devreme ? Ideea e alta , Nea Simion are rude peste tot.M-am saturat de astfel de specimene. Mi-ar da in cap sa scriu si despre o vecina , sa o numim , nu stiu , tanti Doina. Stii si tu , tipul ala de vecina care iti citeste posta , iti intra in casa neinvitata sa vada cum ai renovat , sta si te pandeste cand te aduce un baiat acasa , scoate barfe false ( tin minte ca intr-un an , aceasta fiinta gingasa il intrebase pe tata daca a divortat de mama, pentru ca noul loc de munca ii impunea sa stea acasa 2 sau 3 zile pe saptamana) , te tine doua ore de vorba in mijlocul strazii…
    Uneori am impresia ca unii vecini sunt pusi acolo fix pentru a-ti face viata mai nasoala…

  • Reply
    Stefan
    31/12/2014 at 10:04

    Probleme cu vecinii am avut si eu si sunt convins ca o sa mai am, insa cred ca uneori e bine sa fii putin ignorant si sa nu iti prea pese de ce se aude la/de la tine.

    P.S.: Mie mi-a venit politia la usa de 5 ori in 2 saptamani din cauza vecinilor de jos.

  • Reply
    Oana Heller
    31/12/2014 at 14:40

    Mi-a fost dat să locuiesc trei ani la bloc în timpul studenției, doi în România și unul în Germania iar acum proaspăt întoarsă acasă sunt mai recunoscătoare ca niciodată pentru faptul că locuiesc la casă pe pământ, cu curte și vecini care-s la cel puțin șapte metri distanță în lateral și deasupra casei se aude doar ocazional vântul cum șuieră printr-o crăpătură a podului.

    În afară de cei 3 ani în care am făcut tot posibilul să mă ascund de vecinii mei de la bloc, nu am avut niciodată probleme cu vecinii. Hai că ăsta din dreapta are un pui de câine care schelălăia săracul toată noaptea că-l ținea afară, dar din fericire de o lună nu l-am mai auzit. I s-o fi făcut milă vecinului și l-a băgat în casă văzând că vine frigul.

    Mi-am amintit o întâmplare din anul 1. Stăteam în chirie la bloc, la etajul 1. Era sesiune și eu în loc să învăț lucram la o sculptură. Era vreo 1 noaptea și mă enerva că nu reușeam să merg suficient de adânc cu dalta așa că am luat ciocanul și am lovit furios de trei ori. Imediat am auzit un sunet ciudat venind din calorifer și am sărit speriată în picioare inpsectând caloriferul. Suna ca și cum ar fi cineva prins în el și bătea să iasă afară. După câteva secunde mi-a picat fisa: vecinii de la parter băteau în țeava de la calorifer. Departe să mă simt prost pentru că am dat de 3 ori cu ciocanul, m-am simțit jignită de ciocănelile lor pe care le-am găsit impertinente.

    Am crescut cu luxul de a da găuri cu bormașina la 1 noaptea și a muta dulapuri la 3 dimineața. Ce să mai zic de role în casă și raliuri, alergări și țopăieli… râmele nu se plângeau niciodată și nici fundația. Înțeleg că „nu se fac” anumite lucruri dar chiar să-mi ciocăni în calorifer pentru că am dat de 3 ori cu ciocanul when it wasn’t even that late in the night?

    Sper doar ca atunci când „cresc mare” să-mi permit în continuare să stau la casă altfel o să fie vai de mine și vai de vecini.

  • Reply
    Mihai P
    31/12/2014 at 21:38

    La mine nea Simion are chip de doamna. Atat de buna la suflet incat ne-a adus politia la usa de doua ori. Motivul? Zgomotul infernal la care era supusa. Pe buna dreptate, de catre premergatorul nostru. Ce sa zic, ne-am meritat-o. Am inteles-o la un moment dat, mult mai tarziu.

  • Reply
    ana
    26/05/2016 at 07:01

    ideea este sa dai atentie la zgomotele pe care le faci atunci cand locuiesti la bloc pentru a nu avea neplaceri. Nu inteleg de ce sa mergi pe tocuri pe gresie cand cineva locuieste sub tine si faci asta cu buna stiinta ca il deranjezi. Nu inteleg de ce nu supravegheati copii si nu ii scoateti in parc la aer si ii lasati pentru lejeritatea voastra sa faca ce vor in casa, nu inteleg de ce tarati si mutati mobila zi de zi, de ce asculti muzica la maximum sa deranjezi pe altii cand ai casti si acolo dai volumul cel mai tare incat sa-ti sparga timpanul…etc. Aici este vorba de buna crestere, de bunul simt care nu mai exista. Daca esti cu adevarat un om cu bun simt niciodata nu o sa faci ceea ce am scris mai sus.

  • Reply
    ana
    26/05/2016 at 07:04

    rectific cuvantul copiii (asta pentru ca sunt o groaza de carcotasi pe aici)

  • Reply
    ana
    26/05/2016 at 07:09

    …mai mult de atat vad cu stupoare ca majoritatea dau indicatii cum poti face rau celuilalt. Nu am citit pana acum un comentariu in care cineva sa indemne la conciliere, sa indemne la revizuirea proprii atitudini. Sgur daca fiecare isi va revizui atitudinea nu se va mai ajunge la astfel de dispute.

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează