Evenimente

Te simți vinovat când sari pasaje dintr-o carte?

Te simți vinovat când sari pasaje dintr-o carte?

Citește (sursă)

N-am fost un mare cititor niciodată. Mama s-a luptat ani buni cu mine să mă facă să citesc. Lecturile pentru liceu le-am început pe toate, dar n-aveam răbdare să termin niciuna. Soluția era simplă: rezumatele operelor găsite pe internet.

Când eram nevoit să fac un eseu argumentativ era simplu dacă știam rezumatul și știam cum să argumentez. Mereu am fost genul de om care a înțeles ce trebuie argumentat și cum și n-a fost cazul să memorez esee pentru BAC. Ah, ce bine!

Revenind: După liceu m-a prins cititul. Am descoperit că pot citi ce cărți vreau eu, nu ce vrea școala. Faza este că uneori mă simțeam vinovat că săream peste pasaje care mă plictiseaua… Deși, per total, cartea îmi plăcea.

Uite, ca în aceste 4 paragrafe pe care le scriu aici: poți să citești direct de la paragraful 5 despre ceea ce am de zis și despre ceea ce vorbeam în titlu sau poți să citești de la paragraful 1 până aici ca să afli că tocmai ți-am oferit o introducere de 4 paragrafe și abia acum începe ceea ce am de zis …

… Unii oameni sar primele 4 paragrafe, pentru că nu-i interesează introducerea, alții au răbdare și apreciază introducerea. În fine, mult timp am simțit nevoia să sar peste părțile pe care le-am considerat neinteresante într-o carte sau chiar în articole citite pe internet. Dar nu săream. Nu săream pentru că mă simțeam vinovat – simțeam că trișez.

Am fost apoi la un curs de fotocitire (am scris aici mai multe despre el) în 2012. Recent m-am văzut cu cea care a ținut cursul și m-a întrebat: Mai fotocitești?

Și i-am zis că nu, nu-mi place să fotocitesc … Nu-mi place procedura.

Atunci Connie (cea care a ținut cursul) m-a întrebat cu ce-am rămas în urma cursului dacă nu fotocitesc acasă.

Și i-am zis că, după cele 2 zile de curs, în care am înțeles că pot citi și 3 cărți pe zi dacă vreau, am înțeles că nu trebuie să mă mai simt vinovat că uneori vreau să sar bucăți de text.

I-am spus că după curs am început să citesc foarte repede – dar nu tocmai cuvânt cu cuvânt – ci m-am obișnuit să fac o scanare relaxată asupra lucrurilor care îmi atrag atenția. Am învățat să “absorb” ceea ce citesc nu cuvânt cu cuvânt, ci ca un tot.

E greu de explicat. Cert este că acum citirea pentru mine este mult mai relaxată și mai rapidă și mai distractivă. Și dacă TREBUIE să citesc ceva, atunci fotocitesc și rezultatele sunt foarte faine.

Am scris chestia asta din două motive:

1. Ca să aflu dacă-s singurul care se simțea vinovat când voia să sară pasaje de text. Și ca să spun că nu ar trebui să ne simțim vinovați – e ok să facem asta. :)

2. Pentru că Connie urmează să vorbească o zi întreagă despre ecologie mentală (nu este despre ecologie) pe 12 februarie și recomand din tot sufletul să participați dacă aveți cum. Detaliile sunt aici. Connie este genul de om care spune că-ți va vorbi despre cum să citești și apoi îți schimbă sistemul de valori complet, nu doar despre citit, ci în general despre viață. :)

Deci… Te simți vinovat când sari pasaje dintr-o carte?


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

8 comentarii

  • Reply
    doru+ungureanu
    19/01/2015 at 19:47

    Eu unul citesc cartile in mai multe feluri. Daca ma prinde cartea, o devorez, n-o las din mana pana n-o termin. Daca imi place fara sa ma entuziasmeze, citesc in jur de un capitol pe zi. Daca e o carte creativa, pot sa citesc si numai o pagina sau un fragment intr-o zi, pentru ca mai apoi sa meditez mai indelung la ideile expuse. Exista intr-adevar si situatii cand cartea nu-mi face de la bun inceput o impresie buna, si atunci incep si sar pasaje sau pur si simplu o rasfoiesc, o trec in revista cum se spune, inainte de-a renunta total la ea.

  • Reply
    Poze Haioase
    20/01/2015 at 16:33

    Nu e obligatoriu sa citesti toata cartea daca nu iti place.Dar uneori pasajele se pot lega intre ele si poti pierde firul actiunii.

  • Reply
    Andra
    20/01/2015 at 17:08

    Când eram mică, aveam porție de 50 de pagini pe zi. După ce terminam, tata îmi punea câteva întrebări, ca să fie sigur că am citit cu atenție, nu doar am frunzărit. Săream paginile de descriere, mă plictiseau îngrozitor. Până s-a prins și a început să m-asculte și din alea.

    • Reply
      Ariel
      20/01/2015 at 20:45

      Oribil. :D

      • Reply
        Andra
        21/01/2015 at 13:54

        Știu. Și-acum mai am coșmaruri. :))

  • Reply
    Adriana
    20/01/2015 at 20:44

    Si eu am fost la cursul de photoreading tinut de Connie si sunt in asentimentul tau :)

    • Reply
      Ariel
      20/01/2015 at 20:45

      Haha, glad to hear that! Acum mai fotocitești? Sau ca mine, ai rămas cu alte “abilități”?

      • Reply
        Adriana
        20/01/2015 at 21:10

        Nu fotocitesc momentan. La fel ca tine citesc mai mult si mai repede ( de fapt chiar asta imi doream de la curs). Anul asta mi-am propus sa fotocitesc in paralel cu cititul clasic. Sa vedem ce iese :D

        P.S. Am inceput sa-ti citesc cartea a2a oara. E de bine zic. Daca nu va mai urma una, anul viitor o citesc tot pe asta, a3a oara.

    Vezi alte comentarii:

    Comentează