… adică “Cum funcționează plăcerea” de “Paul Înflorit”. Haha, see what I did there?
Ideea este că după aproape trei ani în care n-am avut trei idei, iată, un nou trei idei – și așa fain îi să fac iar ce-am făcut “la început”.
Primul “episod” de genul, dacă pot să-i spun așa, a fost pus online în martie 2015. E filmat oribil, iar eu sunt super crispat în fața camerei.
Apoi am scos o vreme episoade pe bandă rulantă, muncind din greu la calitatea materialelor.
Dar undeva pe drum m-am oprit, lăsând de-o parte ideea, zicând mereu că o voi face mai bine “cândva”.
Începusem să fac tot mai mult video și cumva “Trei Idei”, care mă lansase, devenise mai puțin important. Păcat, acum regret, căci dacă mă țineam de treabă eram mult mai citit azi.
Dar, na.
Am luat-o pe calea perfecționistului care, văzând ce poate să facă pe video cu aparatura corespunzătoare, a tot vrut un studio fain în care să filmeze la calitate maximă.
Și d-aia n-am mai făcut mai nimic. E stupid, privind în urmă, știind că am început treaba asta “cu ce aveam la îndemână”, așa cum am făcut adesea, și a mers bine.
Am avut în ultimii trei ani mai multe ocazii să fac Trei Idei să fie calumea, dar n-am făcut-o. Mereu am avut alte “proiecte” mai importante, sau mai “pe bani”, și uite așa n-am făcut-o fix p-aia care mă hrănea sufletește mai tare. Eu fraier.
A fost greu și enervant să încep să mă filmez iar, zilele trecute. Tot sufeream că nu se vede perfect, că lumina-mi bate în ochelari. Am fost tare-tare-tare frustrat chiar și acum.
Dar am făcut-o. De data asta tot în sufragerie, acolo unde am filmat și primul episod.
Acum, însă, cu un fundal de studio în spate, o cameră super-performantă (care-mi aparține, nu-i împrumutată, doamneeeeee – ce bine!), o lavalieră, două lumini (cu care nu fac o treabă grozavă încă, dar … e ceva.) și un Ariel care pare că vorbește muuult mai bine pe cameră.
Cinci ani.
Cinci ani și câteva luni între cei doi Arieli – cel din primul video Trei Idei și cel pe care l-am pus ieri pe YouTube.
Mă uit la ei și-s mândru. Și e întâmplare rară, că-s aspru cu mine.
Da-s mândru, că văd cât am evoluat, cât am învățat, făcând adesea ce-mi place, fără să urmez o carieră anume, navigând într-un ocean creativ, folosindu-mă de creierul și corpul meu.
Nu credeam la primul Trei Idei filmat că o să urmeze cinci ani în zona video, și-n fața dar și-n spatele camerei… dar uite că fix asta s-a întâmplat.
În fine, concluzia mi-este că-i foarte fain să-ți observi evoluția, privind retrospectiv. Știam asta. Dar azi m-a lovit iar. Puternic. E tare motivator.
Comentează