Toată viaţa mea am râs de mama şi de bunicul pentru ca-s incapabili să înghită pastile! Mereu şe îneacă, tuşesc, scuipa pastilele, şi le bagă înapoi în gât, beau trei pahare de apă etc.
La mine pastilele de cele mai incredibile dimensiuni se duc pe gât cu un sfert de gură de apă. Nici nu simt nevoia să beau apă după ce se duce pastila. Cu cât mai puţină apă, cu atât mai bine. Şi am luat multe pastile la viaţa mea de om bolnăvicios.
Mai nou am aflat că n-am de ce să râd de cei ce au probleme cu pastilele. Nu-i CHIAR vina lor în totalitate.
Şi poate vă ajuta cumva băiatul acesta:
Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:
3 comentarii
astamicu
18/10/2011 at 14:06Le înghit fără apă chiar…bine că nu prea folosesc :)
Anne
18/10/2011 at 22:10Waaa, asta cu pastilele mi-a adus aminte o faza din copilaria mea!
Cand eram mica uram asa iau pastile , si chiar aveam nevoie , asa ca ma fugaream cu mama peste tot prin casa. Odata , enervata mama de incapatanarea mea a lasat pastila pe masa. Imi amintesc ,ca si ieri ,cum am luat pastila , am iesit afara , am fugit pana in spatele gradinii , si am inghitit-o, fara apa fara nimic. De atunci nu mai am nici un stres cu pastilele.
Mihai
03/11/2011 at 16:58Chiar se fac tutoriale pe treaba asta? In curand tutorial despre cum sa ne stergem la…
Scuze dar asta mi-a inspirat filmuletul.