Am trăit cea mai ciudată chestie acum câteva minute. Am sunat la PHD (au cea mai bună pizza din lume … dacă mă întrebați pe mine) și mi-au cerut adresa. Normal, firesc, ori de câte ori dai o comanda ți se cere adresa.
Iar eu stau aici, în chirie, din decembrie 2014. Adică de opt luni. OOOPT LUNI. Opt luni în care am învățat adresa asta pe dinafară căci am zis-o cu voce tare de zeci sau sute de ori și am scris-o în tot felul de mailuri și sms-uri de alte zeci de ori.
Cu toate astea … mi s-a blocat creierul mai devreme.
– Care este adresa de livrare?
– Șoseaua Iancului … (și fac o pauză naturală, deloc lungă – dar destul de lungă cât ea să apuce să zică ceva până să-i zic eu numărul străzii)
– Puteți, vă rog, să-mi comunicați și numărul străzii?
Aici s-a întâmplat ceva și gândirea mea a fost “blocată” de către replica ei. Nu știu cum și nu știu de ce, dar după ce mi-a cerut numărul adresei am putut să-i spun doar:
– Da, sigur. Ăăă… Numărul… Stați o clipă… 139 cred… Ba nu. Nu, n-are cum să fie 139. (și aici m-am speriat de mine.)
Cum este posibil să uiți, brusc, la ce număr stai?! Mai ales când, repet, este cert că știu adresa pe dinafară!
Stăteam cu femeia în telefon și o rugam să mă aștepte o clipă, să cuget.
– Nu găsiți o factură prin zonă să vedeți adresa de pe ea? … (bună idee, dar nu era nicio factură în preajmă)
Am început cu doamna în telefon să-i dau Corinei mesaje pe Facebook.
Corina, cu care abia vorbisem puțin pe Facebook, nu răspundea.
– Îmi cer scuze pentru situația penibilă, nu știu cum să vă explic… dar nu mai știu ce număr este aici.
Doamna de la telefon îmi zicea că-i în regulă, că are răbdare.
Îi zic că o pun pe hold. Zice că așteaptă. O sun pe Corina. Tipic feminin – nu răspunde.
Revin la doamnă. “Mă auziți?” “Da, ați aflat numărul?” “Nu. Nu știu ce să fac. Nu pot să cred că pățesc asta.”
M-am gândit apoi să caut pe gmail (în adresa mea de mail) sintagma “sos. iancului”. EUREKA! Adresa mea completă. Chiar acolo.
– Puteți să ne sunați înapoi după ce o găsiți, nu e nicio problemă. (zice doamna într-un final)
– Gata, gata, am găsit-o! Vă rog să mă iertați, nu știu ce-a fost cu mine, sunt mutat aici de 6 luni și nu știu cum este posibil ca uneori să uit adresa. Deci șoseaua Iancului numărul 39…
M-am simțit așa jenat. Am crezut că o să creadă tipa că-mi bat joc de ea sau ceva. M-a pus să-i zic la final și cum mă numesc și i-am zis: “Ariel, ca pe detergent, Con-stan-tin și of la coadă – Constantinof”
Nu știu cum m-am pus în situația asta, dar CRED că s-a întâmplat pentru că adresa am memorat-o mai mult ca pe o poezie și n-are nicio “parte logică”. Și trăind momentul “jenant” n-am putut, sub nicio formă, să-mi “accesez poezia”.
S-a terminat cu bine – mâncarea a ajuns în 30 de minute la adresa corecta și cu un curier care părea cam vesel. PROBABIL știa toată povestea de la doamnă…
Deci … Vouă vi s-a blocat vreodată creierul? WTF?
33 comentarii
Ratava
11/08/2015 at 16:49Sa vezi cum e sa patesti asta si intre timp cel mai bun prieten al tau sa inceapa sa rada in hohote de tine, te bufneste si pe tine rasul si incepeti sa radeti amandoi cu lacrimi , te chinui sa vorbesti printre rasete si ramai fara aer ca un astmatic, femeia de la pizza telefon crede ca faci misto de ea, iar pentru ca nu mai stii adresa la care locuiesti, incepi sa cauti pe Google Maps apartamentul tau. Toata treaba asta la 1 jumate noaptea. :))
Ariel
12/08/2015 at 11:44NUUU POT SĂĂĂ CREEEED că nu mi-a venit ideea să deschid google maps. Ce prost sunt.
Ratava
12/08/2015 at 11:47Stai sa vezi ca nici pe Google Maps nu aflii asa usor adresa. Adica eu cel putin m-am chinuit un pic. :))
Marius
11/08/2015 at 17:00Lucrez de 3,4 ani la firma asta. Fac minim o comanda pe saptamana pentru ei. Nici acum nu stiu daca adresa este 28A sau 22A. Imi da cu virgula de fiecare data.
Ariel
12/08/2015 at 11:43important este să ajungă.
Cris
11/08/2015 at 17:07O, da… Aveam acelasi PIN de 5 ani de zile. Dupa o pauza de o luna in care n-am mai umblat cu cardul deloc (am facut o plata online pentru cineva si mi-a dat cash in schimb, era o suma mare) m-am dus sa imi scot urgent niste bani pentru a-mi plati facultatea. Casieria de la universitate se inchidea in 30 de min deci PANIC MODE, ca ma pasteau penalizarile daca nu plateam in ziua aia. In fata ATM-ului, pauza… Nu mai stiam ce PIN aveam, nu aveam nici cea mai mica idee… Si nici nu il notasem pe undeva, ca sunt mai rea decat paranoia… Am introdus PIN-ul gresit pana mi s-a blocat cardul…
Stresul asta, bata-l vina!
Ariel
12/08/2015 at 11:43pi
11/08/2015 at 17:38Prima data pe la 84 de ani, dupa a devenit ceva frecvent :D
Ariel
12/08/2015 at 11:38Media de vârstă a comentatorilor de pe acest blog a suferit o creștere bruscă.
Alex
11/08/2015 at 17:51Pe bune, pizza hut? Ai incercat Fabio sau Zaza?
Ariel
12/08/2015 at 11:41E greu de explicat – știu că Pizza Hut îi “cheap” și că-i “american pizza” și că este un brand internațional și e greu de crezut că face cea mai bună pizza – dar crede-mă că mănânc pizza non-stop de peste tot și chiar cred că lor le iese cel mai bine. Nu zic că nu există alte pizze bune – când am fost în Padova, în Italia, la campionatul european de bike polo am mâncat pizza făcută de mâna unui moș care avea o tavernă… și a fost excelentă. But still, cea de la PH are ceva special. Nu știu ce, nu pot să-mi explic.
Și adevărul este că de la Fabio am mâncat doar o dată și nu m-a impresionat nespus… iar de la Zaza niciodată – nu știu cine/ce este Zaza.
Gio
11/02/2016 at 21:41Mie imi pare ca PHD are tot timpul putin gust de carton. Cand o deschizi deja simti miros de carton cald. :D
Fabio, super buna. ;)
Balboa
11/08/2015 at 17:55Ce e si mai penibil e ca eu stiut partea cu adresa dar m-am blocat la aia cu numele…. :P
Ariel
12/08/2015 at 11:37tu poți să zici “Rocky Balboa” … chiar seamănă cu “Răzvan Bolba” … not that hard. :D
Lav
11/08/2015 at 18:23Da mi se mai intampla uneori cand sunt obosita. De obicei cand ajung la rand la magazin si cand ma intreaba vanzatoarea ce doresc, ma blochez pentru cateva secunde bune si apoi ma balbai un pic si-mi amintesc.
rebeca
11/08/2015 at 19:05Da :)))
Eram cu cheile masinii in mana, acasa, si voiam sa le pun la loc cand m-a strigat cineva sau asa ceva, si trebuia sa ma grabesc, presiune alea alea; le am pus in frigider. Apoi am urcat repede scarile si m am oprit brusc gandindu-ma ce am facut.
Ariel
12/08/2015 at 11:37Am mai văzut faze d-astea la alți oameni – dar, eu personal, n-am făcut ceva de genul niciodată. Creierul uman e ciudat. :)
Corina
11/08/2015 at 20:07Acum patru ani m-am mutat în casa mea, la două blocuri de ai mei. Ei la nr. 53, eu la 51.
Încă am momente când completez adresa la comenzi online sau telefonice să-i trimit la 53, să trimit comanda/ închid telefonul, apoi să sun panicată, juma de minut după, să corectez.
Se poate și mai rău :D
George Jipa
11/08/2015 at 20:44Am patit-o… de cateva ori, dar conteaza ca am scoso mereu la capat. De cand sunt in Bucuresti, am schimbat 3 locatii. Cateodata se amesteca adresele in minte si iese o struto-camila.
Si mai jenant este cand ma suna cel care livreaza si ma pune sa-l directionez, iar mie-mi da creierul BSOD: “Buna seara! Eu vin de pe strada X, daca o iau pe strada Y si fac stanga pe Z, ajung la blocul dvs?”. I-am zis unuia: “Posibil, nu va contrazic.” si evident… s-o enervat.
Irina Bărăgoi
11/08/2015 at 23:46Da… eu am obiceiul să-mi uit PIN-urile cardurilor. Din senin… azi îl folosesc de 3 ori, iar a 4-a oară uit care e. Am schimbat la carduri înghițite de bancomate de nu le mai țin numărul.
P.S. Offtopic: Ai putea să-ți faci niște meme-uri cu Ariel ConstantinOFF și Ariel ConstantinON. :))) Sper că n-a dat-o nimeni pe-asta.
Ade
12/08/2015 at 02:00Irina, m-ai inspirat! Ai putea sa iti notezi cu un marker permanent(si sa il reinnoiesti cand vezi ca da semne ca ar vrea sa dispara) undeva pe peretele unei cladiri din apropierea bancomatului – dar intr-un loc mai discret, in care nu ar putea fi depistat atat de usor astfel incat sa nu dea acatiste la Sf.Mina proprietarul cladirii. (nu glumesc cu Sf.Mina) Acuma, ideal ar fi ca, daca uiti PIN-ul din nou, sa nu uiti si cladirea pe care il vei nota.
Ariel
12/08/2015 at 11:33Am mai auzit-o p-asta cu OFF și ON … dar, pe bune acum, cine-și face singur meme-urile?
CK
12/08/2015 at 19:59Challenge accepted.
Ariel
13/08/2015 at 09:34Irina, uite ce a făcut CK! HAHAHA, GENIAL! <3
Ade
12/08/2015 at 01:54:))! Categoric! Am blocaje de genul asta cateodata cand vorbesc cu cate cineva – fie mama, sora, bunica sau vecina. Si ca sa trag de timp pana imi inlocuiesc “placa de baza cu tot cu memorie” le servesc o replica pe care am preluat-o dintr-un video tampit de la 10 lucruri.ro in care un tip, “chipurile” strain, nu isi amintea cum se spune nu-stiu-ce cuvant si repeta frenetic : “Cum ii zice?…zice?…ăă…zice?”
Sandy
12/08/2015 at 09:07Noi am comandat o data mancare de pe site-ul deliveri-ului si le-am dat adresa noua in comanda. Cu vreo luna inainte ne mutasem si ne-am gandit ca ce e scris nu e tocmeala… Dar comanda a ajuns la adresa veche….pentru ca ei s-au uitat doar la nume si nr de tel si restul au luat din baza de date….nu din comanda online( in care mentionasem si ca adresa noastra s-a schimbat si sa modifice si in baza de date). Si uite asa s-a produs o nebunie de nedescris pe la miezul noptii…Ne povestea curierul ca au fost f suparati noii chiriasi de la vechea noastra locatie….ceea ce e firesc. Noroc ca ne mutasem in acelasi cartier si a mai intarziat mancarea putin.
Ariel
12/08/2015 at 11:32mie dacă mi-ar veni mâncare la 12 noaptea la ușă cred că aș accepta-o cu drag. :))
Alex Petru
12/08/2015 at 20:35mi s-a intamplat la proba orala la limba di literatura romana la bac. inveti un an aceleasi lucruri si cand ajungi acolo te blochezi. bine ca au inteles doamnele si m-au mai lasat 5 minute sa imi revin ca apoi sa turui tot ce stiam pe subiect :)
Vlad
13/08/2015 at 13:00Plot twist: http://www.cabral.ro/total-tembel/momentul-ala-cand-te-balbai-cu-ochii-in-decolteul-ei
Regina Buburuza
17/08/2015 at 01:19Lucrez de 7 ani in acelasi loc si intotdeauna incurc numarul strazii cand comand mancare. Norocul meu e ca oamenii ma stiu deja si orice adresa as spune, ei stiu unde sa ma gaseasca doar dupa nume. :)
razorsbk
09/09/2015 at 16:23Mi se intampla regulat in conditii de stres cand ma gandeam “oare ce se intampla daca uit tot acum… sper ca nu mi se intample” si atunci ma blocam complet. Era totul blank, si creierul parca luase o pauza. La fiecare examen oral pateam asta si bineinteles ca nimeni nu ma credea. Cand puneam pe hartie imi reveneam.
Si acum mi se intampla dar mai rar, pe al vreo sedinta cand am ceva de raportat.
Bianca Alexandra
10/02/2016 at 01:35Mi s-a intamplat cand eram in State si completam o aplicatie pentru job – nu imi aminteam numele complet al liceului la care am invatat. Stiam ca ii zice “Calinescu”, dar mai departe nu aveam habar. A trebuit sa caut pe Google si apoi am aflat (mi-am reamintit, de fapt) ca se numeste “George Calinescu”. :)
Gio
11/02/2016 at 21:37Eram la Auchan Vitan la casa. Dau sa platesc cu cardul cumparaturile. Introduce caserita cardul si-mi cere sa bag PIN-ul. Stiu ce PIN am. Folosesc destul de des cardul la magazine. N-am avut niciodata probleme. Pana la POS-ul CURBAT din Auchan. Am apasat prima cifra si apoi am uitat complet PIN-ul din cauza ca cifrele erau dispuse altfel pe aparat (sigur stiu multi despre ce aparat vorbesc – sper, cel putin). Ceata totala. M-am blocat 2 secunde, apoi i-am soptit subtil, cu un colt de gura, prietenului meu: “ce PIN am? eu l-am uitat.”. Apoi am bufnit in ras. Nu-mi vedea sa cred. S-a prins si caserita si se amuza si ea. Am avut 2 tendative sa-l bag, nu mi-a iesit. Nu-mi veneau cifrele in cap. M-a salvat prietenul care mi-a dictat razand PIN-ul. Cu voce tare. L-a auzit si caserita si ma intrebat daca nu poate sa pastreze ea cardul meu.