Ce mai creez

Când eram mic voiam să mă fac bucătar…

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Când eram mic voiam să mă fac bucătar… dar ironia este că niciodată nu am gătit ceva mai mult decât o omletă și totodată sunt genul de om extrem de sclifosit – judec mâncarea după cum arată, nu după ce gust are.

Am 23 de ani și nu mă ating de roșii (excepție face ketchup-ul sau sosul de roșii) de când am vomitat la un moment dat de la o roșie prin copilărie.

Lista mea de mâncăruri “de care nu mă ating” este mult mai mare decât cea de “mâncăruri care-mi plac”.

Îmi place să mănânc doar chestii cu care-s obișnuit, nu-mi plac experimentele, nu-mi place “mâncarea nouă”…

… dar cu toate astea, dacă mă lași prin bucătărie, e posibil să-mi fac de cap.

Acum două zile am gătit micul dejun pentru alți trei oameni la mine acasă. În plan era o omletă, dar duceam lipsă acută de ouă. Așa că am gătit “omleta săracului”.

Am tăiat niște pâine pufoasă, veche de 2-3 zile, i-am tăiat marginile, am pus-o într-o tigaie cu oleacă de ulei și mirodenii, am lăsat-o să se prăjească puțin și apoi, între timp, am bătut un ou pentru fiecare bucată de pâine din tigaie.

Oul l-am amestecat cu lapte și niște pastă de ardei iute. După ce s-a prăjit bine pâinea-n tigaie, am turnat oul bătut peste. Habar n-aveam ce o să iasă. Pe moment părea ca iese un dezastru…

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Dar oul s-a băgat în pâine și a ieșit un soi de omletă-n pâine. Iar pâinea a devenit super-pufoasă și bună și aromată.

La final am pus fiecare pâine pe o farfurie și peste pâinea-omletă am aruncat cașcaval. Fiecare porție a stat un minut la microunde ca să se topească cașcavalul de peste. A ieșit ceva bun de tot, departe de clasicele “frigănele”.

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Când eram mic voiam să mă fac bucătar...

Omleta săracului îi acum trade-mark. În loc de “omletă” dimineața mâncăm omletă în pâine.

Și invenția asta cu omleta a venit dupa ce acum vreo săptămână am gătit o mega-ciudățenie cu piept de pui, fidea (de supă), măr, miere și ceva picant printre altele. Mi-am hrănit toată familia și feedbackul a fost super-pozitiv.

Scriu toate astea pentru că sâmbătă voi găti, prima dată ever, pentru oricine e gata să guste. În schimbul porțiilor de delicatese voi cere donații pentru un proiect în care cred – Uleiosul.

Donația pentru fiecare porție este la latitudinea consumatorului. Eu voi găti o cantitate care ar trebui să hrănească vreo 30-40 de oameni. Deci, vă rog, veniți de gustați și ajutați-mă să-l ajut pe Marian de la Uleiosul.

Eventul pe Facebook, cu detalii și toate cele necesare, este aici!


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

1 comentariu

  • Reply
    Farcas Gelu Danut
    26/09/2014 at 08:29

    Si Andrei (fiul meu de 5 ani) vrea sa se faca bucatar. ;)
    El cred ca o sa fie, daca nu se va face politist. Sau ceva legat de culoarea galbena, pe care o iubeste (ce meserii au uniforme galbene)? :)
    Iar painea cu ou este o mancare cunoscuta in Ardeal. Dar eu stiu asta fara condimente si alte “balarii”.
    Dar dovleac (fiert) cu lapte ai mancat? E super! Are mama niste retete…;)
    De cand m-am mutat la “mitici”, imi cam lipsesc, noroc ca imi mai face “mitica” mea (nevasta) uneori si asa ceva. ;)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează