Interesant

Cum m-a schimbat pe mine dezvoltarea personală

Cum m-a schimbat pe mine dezvoltarea personală

Am observat că există trei tipuri de reacții la conceptul de “dezvoltare personală”:

1. reacția omului indiferent, care nu a auzit până acum de acest concept, nu știe care-i faza, nu înțelege, nu-i e clar… dar pe care-l poți “converti” recomandându-i un video cu un speech bun sau chiar o carte…

2. reacția omului care deja a devorat niște cărți și este atent la tot felul de lucruri, ca și tine. de obicei începi să discuți cu el despre cea mai faină carte sau cel mai tare speech…

3. reacția omului care crede că “dezvoltarea personală este bullshit” și, într-adevăr, într-o anumită manieră piața dezvoltării personale este fucking bullshit – doar că asta-i o altă discuție. de obicei n-ai ce discuta cu un astfel de om pe tema asta, căci nu merită …

Ei bine, când eram în școala generală și în liceu eu nu prea citeam cărți. RAAAR de tot mă prindea câte-o carte și o citeam. Foarte rar. N-o să uit niciodată cât a insistat mama să citesc. Mă obliga. Nu-mi plăcea deloc. Eu voiam să citesc, dar nu puteam, căci capul mi-o lua razna și mă gândeam la alte chestii. Citeam aceeași pagină de 10 ori și tot nu știam despre ce-i vorba.

Una dintre primele cărți ce m-a prins cu adevărat a fost tocmai o carte de dezvoltare personală (pe care o recomand până-n ziua de azi).

M-am dus la Ariel si i-am zis s-o citeasca, e posibil sa-i placa. A intuit el un oarecare entuziasm in glasul meu, cert este ca a citit-o, i-a placut si lui si asa s-a nascut “Motivonti”. Acum este un colectionar de carti si are o biblioteca bogata.
sursă – “Cum e să fii mamă de Ariel” (interviu cu mama)

Probabil m-a prins cartea pentru că mi-a fost recomandată de mama. Cartea era “Atitudinea este totul” de Jeff Keller – și ce mă fascina era că citeam ceva despre realitate, nu ceva fictiv.

Citeam despre oamenii din jurul meu, citeam despre comportamentul meu, citeam despre realitățile din jurul meu – dar genul de realități pe care nu le conștientizezi așa, pur și simplu, ci cineva trebuie să ți le indice ca apoi să te prinzi de ele.

Prin cartea aia am înțeles că tot ce scot pe gură, sub forma unor cuvinte, are valoare și poate influența masiv modul meu de gândire. Am înțeles că există “oameni toxici” și că, dacă vrei, poți să stai departe de ei. Aveam oameni “toxici” în viață, doar că niciodată nu mă gândisem prea mult la ei și la ce cum mă influențează negativ și ce pot să fac ca să “scap” de ei.

Jeff, în cartea sa, vorbește mult de “Dumnezeu”. Iar eu nu-s deloc cu Domnul. Dar, cu toate astea, am trecut cu vederea credințele sale religioase și am luat în considerare doar ce scria el despre ceea ce-mi părea mie “real”.

Am devorat cartea. Am devorat-o pur și simplu. Și cu fiecare capitol citit știu că “testam” ceea ce citeam. Era un fel de “magie”. Încercam să mă schimb în așa fel încât să văd dacă ce zice Jeff în carte chiar are efect.

Și avea.

După prima carte de dezvoltare personală citită au mai fost multe. Până când m-am săturat, căci m-am prins că mai toate zic aceleași lucruri, dar cu alte cuvinte. Azi, de exemplu, nu mai am răbdare să citesc astfel de cărți. “Știu” deja tot ce au ele de transmis. Sau asta-i senzația pe care o am atunci când, întâmplător, mai răsfoiesc o carte nouă prin Cărturești.

Cum m-a schimbat pe mine dezvoltarea personală…

“Gurile rele” spun că nu-i destul să citești și că aceste cărți nu fac nicio schimbare. Le citești, ai impresia că ai înțeles și apoi ești la fel de dobitoc.

Tot “Gurile rele” spun că degeaba citești dacă nu “acționezi” – ceea ce este perfect adevărat.

Dar culmea, eu, care înainte de prima mea carte de dezvoltare personală eram cel mai negativist om de pe Planeta Pământ, după câteva capitole de carte am vrut să-mi “testez” puterile și, deci, să “acționez”.

Înainte să citesc “Atitudinea este totul”, eu eram un om foarte negativ. Dar foarte-foarte! Pesimist convins. Și amuzant este că prietenii chiar îmi ziceau că-s enervant de pesimist, dar eu nici nu știam ce înseamnă cuvântul “pesimist”. Și de frică nici nu căutam în DEX.

După ce-am citit m-am schimbat aproape instant. Am luat totul ca pe un joc. Mi-am instalat “plugin”-uri și obiceiuri noi ce mi se păreau benefice. Mi-am făcut “update” la sistemul de operare în mod constant.

Tot ce citeam și mi se părea mișto, încercam să “aduc” în viața mea, în felul meu de a fi, în atitudinea mea.

Curând se fac șase ani de când am descoperit conceptul de “dezvoltare personală” și sunt alt om. Nu-i un miracol, sub nicio formă, am ales să fiu un alt om. Am ales să mă schimb. Am ales să devin mai bun, mai plăcut, mai fericit, mai entuziasmat și totodată mi-am dorit să învăț tot felul de aptitudini.

Ca idee: prin 2010 mi-am dorit ENORM să pot vorbi în public. Mi se părea că-i un skill necesar și extrem de fain.

Așa că am ales cea mai radicală metodă de învățare: am anunțat că țin workshopuri. Și workshop după workshop am început să vorbesc tot mai bine și cu tot mai multă plăcere în public.

Acum vorbesc în public fără nicio jenă și mă și distrez făcând-o.

Sunt 100% de acord că în “piața dezvoltării personale” există mult bullshit. Dar dacă ai capul pe umeri și măcar 4 neuroni, ar trebui să fii capabil să faci diferența între ce-i bullshit și ce-i făcut cu drag și pasiune și poate să ofere ceva autentic și de valoare.

Cum m-a schimbat pe mine dezvoltarea personală? Radical. În bine. Dar a fost o alegere. Am ales să mă schimb.


Oricât de stupid ar suna, îmi asum acest mic “risc” și spun:

Cel mai fain este să cunoști un om care vede viața așa cum o vezi și tu. Ca idee, îmi place să spun că eu îmi trăiesc viața “după fericire”. Niciodată n-am cunoscut un om care să nu fie uimit de această alegere pe care am făcut-o… Și niciodată până foarte-foarte recent n-am cunoscut pe cineva care să-mi spună fix același lucru despre sine, fără să știe în prealabil că eu fac la fel. :)


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

5 comentarii

  • Reply
    Gîscă Relu-Tincuţa
    14/09/2015 at 14:53

    Cam acelasi lucru mi s-a intamplat si mie!! Si imi place enorm aceasta schimbare!!!’ Nu am atins cote maxime dar voi continua ……imdiferent de ce spun “gurile rele”!!! Mult succes!!! Urmaresc cu multa placere articolele pe care le scrii! Multumesc!!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    haivas
    14/09/2015 at 15:43

    Deci tu te-ai schimbat pentru că TU ai ales. Nu cred că vreo carte sau vreun speech îți poate schimba viața peste noapte. Doar tu te poți schimba. Informații există gârlă.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      14/09/2015 at 16:19

      De acord, Haivas, asta am vrut sa transmit. Dar totodata este important faptul ca nu m-as fi schimbat daca nu m-as fi “lovit” de aceste informatii. Adica totul a pornite de la citire / intelegere / decizie de a face mai bine.

      Desigur ca “actiunea” este un pas super-important si la care poate ca multi se blocheaza… Dar eu n-as fi ajuns acolo daca nu citeam intai. :)

      De aia nu-mi place atitudinea anti-dezvoltare personala… pentru ca inclusiv cititul duce la actiune si apoi schimbare. :)

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

  • Reply
    De ce mi-am cumpărat o carte pe care o citisem deja – Andrei Otineanu
    24/12/2015 at 23:12

    […] începutul lui Septembrie am citit acest articol pe blogul lui Ariel și am zis de ce nu, hai să încerc cartea recomandată de el. „Atitudinea este […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    25 de lecții de viață învățate în 25 de ani - Ariel Constantinof Blog
    26/01/2016 at 12:41

    […] vor zice că am dat copy-paste la o carte de dezvoltare personală … și e adevărat că am avut și am de-a face cu dezvoltarea personală oleacă, dar, pe […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează