Blog in vlog si vicevercea

Depresia nu-ți vrea răul – Trei Idei (ep. 18)

Depresia nu-ți vrea răul - Trei Idei (ep. 18)

(dacă citești asta prin e-mail, înseamnă că nu vezi videoul. vei găsi videoul aici. sau poți citit mai jos tot ce zic în video, cuvânt cu cuvânt.)

Trei Idei e locul în care-ți prezint trei idei din cărțile (sau articolele) pe care le citesc sub formă video, dar și în scris aici, pe blog. E un fel de altfel de recenzie. Deci, iată, trei idei din “Does Depression Have an Evolutionary Purpose?”, articol fain citit pe NAUTIL.US.

Prima idee

Statisticile arată că 15% dintre noi suferim de tulburări depresive la un anumit moment pe parcursul vieții. Cuvântul cheie era “tulburări”.

Noi vedem depresie ca pe o ‘boală’, ca pe o “gaură”, ca pe ceva ce trebuie reparat. Dar, mai nou, niște psihologi argumentează faptul că depresia nu-i tocmai o “tulburare”. Depresia este un mecanism evoluat ce are un scop foarte clar definit. Un scop pozitiv. De a ne transforma într-o variantă mai bună a noastră.

Dacă ești deprimat nu ai chef de nimic și nu găsești plăcere în nimic. Devii foarte analitic și rumegi lucrul care te supără până la extrem. Depresia, de fapt, te deconectează de la viața ta de zi cu zi, ca să poți să te concentrezi 100% pe problemă.

Dintre 61 de oameni cu tulburări depresive, 4 din 5 au susținut că văd cel puțin o parte pozitivă pe care a avut-o depresia asupra lor.

Deci, dacă ești deprimat sau ai fost vreodată sau vei fi vreodată, primul pas este să schimbi modul în care judeci depresia.

Depresia are rolul ei. În loc s-o gonești, folosește-te de ea și scoate ce-i mai bun din tine.

A doua idee

1.4% din totalul decesurilor din 2012 au fost generate de suicid, astfel suicidul fiind pe locul 15 în topul tipurilor de decese. Și suicidul este direct corelat cu depresia.

Dar dacă mai devreme spuneam că depresia ne face mai buni, cum se face că uneori ne ucide?

Uite o paralelă drăguță: Gândește-te la puii de păsări. Un pui va ciripi mereu pentru mâncare. Pentru că nu poate face altceva. Dar ciripind după mâncare, totodată atrage predatori.

Și atunci ce-ar trebui să facă puiul? Să ciripească după mâncare sau să nu ciripească după mâncare? Asta este întrebarea.

Cu cât unui pui îi este mai foame, cu atât va ciripi mai puternic în speranța că va obtine mâncare și cu riscul de a atrage prădători. Asta pentru că cu cât un pui este mai infometat, cu atât are mai puțin de pierdut dacă-i mâncat de un predator și cu atât are mai mult de câștigat dacă mama-pasăre va veni cu mâncare. Deci cirip-cirip, căci altă soluție nu există.

Diverși psihiatri și antropologi susțin că încercarea de sinucidere este, de fapt, un strigăt după ajutor. Acesta-i si motivul pentru care marea majoritate a încercărilor de sinucidere eșuează.

Un alt rol al depresiei, pe lângă cel analitic, este acela de a-i alerta pe cei din jur că ceva nu-i în regulă cu tine.

Acum câteva sute de ani, când oamenii stăteau mai degrabă în familii mari sub același acoperiș, se presupune că se ieșea mai repede din depresie. Pentru că, având mulți oameni apropriați alături, alerta stării proaste se transmitea rapid.

Azi poate că soluția ar fi să punem un status cu “Sunt deprimat.” … și nu glumesc.

A treia idee

Într-un context social, pentru că bărbații sunt adesea mai puternici fizic, ei își vor rezolva problemele prin nervi, la nevoie. Femeile, însă, vor recurge mult mai ușor la depresie, ca tactică de negociere. Dacă putem să-i zicem așa.

Depresia pare, astfel, să fie nu mai mult decât o simplă unealtă (constientă sau subconștientă) pentru cei ce nu reușeșc să se impună în diverse situații.

Iar dacă depresia este un răspuns strategic al creierului nostru, atunci au sens medicamentele care ne scot din depresie? Au oare rost antidepresivele?

Desigur că antidepresivele ne-ar scoate din starea proastă, dar pe termen lung asta ne-ar face să nu ne rezolvăm problema ce a cauzat depresia.

Depresia nu apare în viața cuiva, așa, pur și simplu, de nicăieri. Depresia apare, de cele mai multe ori, ca răspuns la situații dificile sau în urma unor schimbări majore în viată.

Concluzia cred că ar fi că depresia nu trebuie tratată, ci ar trebui s-o lăsăm să ne trateze ea pe noi.

Concluziile sunt simple

1. Depresia, ca și plictiseala, ne-a făcut de-a lungul existenței noastre pe Pământ să devenim mai buni.

2. Deși depresia generează sinucideri, într-o proporție mult mai mare ea ajută oamenii să ceară, poate într-un mod indirect, ajutorul celor din jur. și asta-i bine.

3. Poate că uneori este mai bine să te enervezi și să țipi ca să nu te deprimi. Dar dacă nu-ți iese, stai calm, depresia nu-ți vrea răul, ci binele.

Astea au fost doar trei idei din “Does Depression Have an Evolutionary Purpose?”, articol fain citit pe NAUTIL.US.

Si până data viitoare pune un ban de o parte pentru cărți.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează