Bălării

Mai există şi oameni buni pe lumea asta! (partea a 3-a)

Mai există şi oameni buni pe lumea asta! (partea a 3-a)

Am mai povestit aici despre un om bun şi aici despre alt om bun.

Azi, scurt, voi povesti despre un alt om … excepţional.

Eram în tren, mergeam spre Braşov. Mă trezisem la ora 5 dimineaţa pentru a ajunge la timp în gară. Trenul pleca din gară la 6:15. Dormisem în noaptea aceea vreo 3 ore doar.

În fine. Prind trenul şi pic de somn, instant.

În câteva ore trebuia să ţin un workshop, astfel că orice pic de somn era binevenit.

Dorm-dorm-dorm tot drumul! Mă trezesc de maxim 2 ori când îmi sună mobilul.

În compartiment mai era un tip, vizibil stresat. Urcase tot în Bucureşti.

Era îmbrăcat la cămaşă şi repeta nişte notiţe dintr-un carneţel. N-am avut texte cu el, decât poate atunci când am sforăit şi l-am deranjat.

Trenul mergea în Oradea (dacă nu mă înşel) şi eu nu mi-am dat seama că există şanse să dorm când ajung în gară la Braşov.

Buuuun… şi dorm-dorm-dorm şi deodată mă trezeşte tipul disperat, îmbrăcat, cu geanta în braţe:

Ăăă, tu unde cobori?

Îi zic, cu ochii mijiţi, cu gâtul îndurerat (de la poziţia în care dormeam) şi cu urme de salivă scurse pe obraz: Păi, în Braşov!

Păi haide, repede, că suntem în gară!

Am apuat să-i mai zic doar: Merci!

… şi tipul a tulit-o!

M-am super-grăbit să ies din tren la timp, panicat că poate pleacă cu mine mai departe.

Aş fi dorit să-i mulţumesc mai mult. Să-i iau o bere, să-i cer un număr de telefon şi să-i dau un sms de anul nou sau de Crăciun. Habar n-am.

Faptul că m-a trezit a însemnat enorm pentru mine.

Poate, fapta sa, în alte vremuri, nu era ceva extrardordinar. Poate e ceva chiar normal să ajuţi, aşa, în general, oricând poţi ajuta. Dar eu am apreciat enorm fapta sa.

Şi asta pentru că odată am fost în Timişoara şi m-a trezit controlorul la 40 de minute după ce trenul ajunsese în gară. TOT COMPARTIMENTUL (de 5 oameni) coborâse, lasându-mă să dorm.

Noroc că acel tren se oprea, oficial, în Timişoara.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

6 comentarii

  • Reply
    mishtone
    04/11/2012 at 21:34

    Uhm, sunt utile alarmele de pe telefoanele mobile, inclusiv pentru situatii de acest gen…

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      05/11/2012 at 01:20

      Corect. Nu mi-a trecut prin cap…

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    O zi spectaculoasă din viaţa lui Ariel - Ariel Constantinof Blog
    05/11/2012 at 15:03

    […] faptul că era să ratez gara din Braşov, ziua mea petrecută acolo a fost […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Irina
    06/11/2012 at 10:06

    Hai sa vorbim mai des despre lucrurile astea

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      06/11/2012 at 12:47

      promit.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Anne
    24/11/2012 at 18:32

    Stii , asta-mi aminteste de un coleg de naveta care plecase acasa cu autobuzul de la ora 5 .Cand am plecat cu ala de 6 il vad in autobuz. Cica adormise in autobuz si s-a trezit in drum spre oras…Chiar ma gandeam cum de nici soferul nu l-a trezit ca vorba ceea , ne cunoaste pe fiecare din navetisti ca nu suntem multi si el doar pe-o ruta merge.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează