Eu n-am înțeles niciodată cum unii oameni își pot începe ziua fără micul dejun. Eu fără mic dejun nu pot funcționa. Și dacă cumva încerc să-mi încep ziua fără mic dejun, la vreo oră după ce m-am trezit mi se face super-super foame. Foame d-aia gravă, de mi se face rău, mă ia cu amețeală…
De aceea eu de obicei mă trezesc cu o oră și jumătate înainte să fiu nevoit să ies pe ușă – îmi place să am timp să mănânc ceva, să sorb dintr-o cafea, să citesc o știre, să dau un scroll printre e-mailuri… în fine, pe scurt, să nu mă grăbesc.
Corina, însă, este fix invers: ea se trezește cu 10 minute înainte să fie nevoită să plece din casă. Se spală, se îmbracă și țușt pe ușă. Cum naiba? Nu știu…
Așa că azi dimineață am făcut niște poze atunci când mi-am gătit mic dejunul campionilor, varianta Ariel – poate are chef cineva să încerce ce mănânc eu în multe dintre dimineți. Și anume un fel de omletă cu ciuperci și mentă. Știu, sună ciudat… :)
Eu pentru mine pun vreo 4-5 ciuperci. Îmi place “să fie”… :)
Le tai feliuțe după ce le spăl de pământ. Nu le “curăț” cum fac alții.
Apoi sparg două ouă pe care le bat și la care adaug nițel lapte. Clasic, nu?
Apoi aprind focul de sub o tigaie în care pun “o felie” de unt. Ca-n poză, așa.
Mișc oleacă untul să ajungă peste tot și apoi arunc ciupercile feliate peste.
Și cu ceva unealtă plimb ciupercile prin tigaie, să se “facă” uniform. Ele vor lăsa clasica lor zeamă, bla bla… Când zeama lor se “duce”, atunci arunc peste ele ouăle bătute.
Apoi cu aceeași unealtă încep să bat ouăle la cap, să nu se “ardă”. Le mișc dintr-o parte într-alta și ele se amestecă perfect cu ciupercile. Adică nu las ouăle să se lipească prea tare de tigaie.
După un minut sau două arată cam așa. Ăsta-i momentul în care adaug mentă peste. Le mai plimb oleacă prin tigaie cu menta pe ele, cât să se amestece…
Și gata. Două ouă, niște lapte, niște unt, 4-5 ciuperci, niște mentă … cu o felie sau două de pâine prăjită unsă cu un brânzet… Și o cafea lângă.
Chestia cu menta am descoperit-o recent. Inițial puneam Vegeta. Așa mă învățase mama. Dar cum eu nu mănânc sărat… și nu pun sare sau piper în nimic, de fel, am ajuns la mentă. Zici că mesteci gumă de mestecat cu mentă când mănânci omleta asta. Îi tare “refreshing”. :)
Mno, dacă testează careva… să-mi zică cum i-a displăcut. :)
Nu uitați: micul dejun îi cea mai importantă masă din zi.
4 comentarii
joienegru
16/07/2015 at 12:55Pare relativ ok. Eu as mai fi maruntit ciupercile.
Ariel
16/07/2015 at 15:41mie-mi plac mai mari. that’s what she said.
Dragos
17/07/2015 at 21:39Nici eu nu pot sa plec de acasa daca nu mananc, sau plec, dar mi se face rau pe strada asa ca stiu ce spui. E de incercat reteta ta: un mic dejun consistent si usor de pregatit. :)
Dobre Petronel
20/08/2015 at 11:33Te inteleg perfect la faza cu mancatul de dimineata, Ariel.
Mie nu numai ca mi se face super-foame, dar incep sa ma ia toate durerile. Daca plec de acasa nemancat, cum mi s-a intamplat de multe ori din cauza ca imi era prea somn si decat sa dorm cu 30min mai putin si sa mananc preferam sa ma trezesc in ultimul moment si sa plec nemancat. Asa, cum spuneam, ma iau toate durerile pe la stomac: apendicita, splina, fiere, stomacul in sine, tot. Fac tot ce-mi sta in putinta sa mananc macar putin de dimineata, mai ales daca trebuie sa plec pe undeva, chiar daca uneori ma trezesc cu greata si nu prea pot manca orice, imi trebuie ceva usor, light.