Interesant

Nouă ani de blogging

Nouă ani de blogging

Ți se întâmplă vreodată să te uiți în trecut și să corelezi o decizie luată atunci cu tot ceea ce ești tu azi?

Pe 28 septembrie 2006, acum nouă ani cu exactitate, luam decizia infantilă de a avea un blog și de a pune pe el chestii amuzante. Am început atunci cu o postare de 3 rânduri care încă poate fi citită aici.

A început ca o joacă. Dar joaca s-a transformat încet-încet în pasiune și tot încet-încet am reușit să mă fac “citit” … altfel zis, am atras atenția.

A durat șapte luni ca “explozia” să aibă loc. În aprilie 2007, la șapte luni de la deschiderea blogului, eram exmatriculat și propulsat în toate ziarele din București, la Antena 3 și alte televiziuni. În 2007 Facebook-ul încă nu era prezent în București… lumea stătea pe Yahoo! Messenger și pe forumuri. Cu toate astea informația despre mine s-a “viralizat” cu ușurință fără like-uri și share-uri.

Deși mi s-a băgat pumnul în gură de multe ori și chiar și părinții mei s-au panicat maxim atunci, nu m-am oprit niciodată din scris pe blog. Am scris mereu ce-am gândit, cum am gândit. Mă uit în urmă și râd de cum gândeam în trecut … dar e normal, nu? Este normal să “evoluăm”, iar eu pot să-mi văd evoluția pentru că am acest blog și pot sa-i văd arhiva.


În fiecare zi luăm tot felul de decizii. Majoritatea sunt mărunte, dar unele-s mai “mari” și mai “importante” sau le dam noi importanță.

Când mi-am făcut blogul totul era o joacă și “decizia” de a “deschide” un blog era una măruntă. Dar, amuzant sau nu, azi SUNT CEEA CE SUNT datorită acelei decizii mărunte.

Viața mea este definită de acel moment în timp și spațiu. Nouă ani mai târziu “blogul” meu este ceea ce mă definește. Când zici “Ariel” trebuie să scrii lângă “blogger”.

Oricât am încercat să caut alte astfel de decizii definitorii din trecutul meu, n-am găsit nicio decizie cu un impact asemănător.

O să încerc să rezum impactul pe care l-a avut blogul asupra vieții mele:

1. M-a făcut să-mi pun ordine în gânduri. Oricine “scrie” știe că scrisul te organizează și te “învață” să argumentezi. Este un exercițiu excelent pe care-l recomand oricui. Cred că dacă nu scriam în toți acești ani aș fi fost un om mai prost. Nu că acum aș fi foarte inteligent …

2. M-a făcut “puternic”. În 2006-2007-2008-2009 oamenii din jurul meu nu se exprimau public pentru că nu prea aveau unde, nu știau să-și facă un blog și Facebook-ul era prea nou. Astfel că eu eram printre puținii oameni cu “putere” de exprimare pentru că aveam blog. Eram așa puternic că am speriat un business imens al unuia dintre cei mai bogați oameni din lume – salutări domnul Lauder! (chiar și azi, după 8 ani, primesc mesaje de la oameni care vor să-și trimită copiii la școala din care am fost eu exmatriculat … mă întreabă ce părere am.)

3. M-a făcut sociabil. Deși nu eram sociabil pre-exmatriculare, odată ce am ajuns prin presă am fost obligat să socializez. Mai întâi cu presa și apoi cu tot felul de oameni. Anii au trecut și am început să fiu oprit pe stradă. Chiar ieri am dat un interviu despre Tribul celor de la Observator și, cum eram noi la Unirii, s-au dus să ia niște “vox” trecătorilor să-i întrebe dacă au auzit de “Curierat pe bicicletă”. Prima tipă pe care au întrebat-o a zis că mă știe, știe ce fac și fac o treabă bună. “Reporteriță” a venit la mine șocată să-mi zică că nu știa că-s așa cunoscut. I-am zis că nu sunt cunoscut.

4. M-a făcut afacerist. Primii bani mai serioși pe care i-am făcut, i-am făcut din blogging. Dar lăsând banii din blogging la o parte, mai importante sunt “afacerile indirecte” venite din blog. Dacă nu aveam blog nu puteam să țin workshopuri pentru că n-aveam public. Totodată nu aveam cum să-mi deschid un business și să-l promovez “organic” doar prin “rețeaua mea de cititori”, să zicem. Ani de zile eu n-am dat niciun ban pentru publicitate pentru Tribul – totul a mers pentru că eu, Ariel, fondatorul, am avut un blog și un public și niște oamenii mă cunoșteau și aveau încredere în mine. Asta-i incredibil. Și minunat totodată. :)

5. M-a dezvirginat. Acum vreo 2-3 luni am vorbit unor elevi despre viața mea de blogger-antreprenor și, așa cum fac și în acest text, le-am arătat “avantajele” pe care mi le-a adus blogul. Cel mai tare s-au amuzat când le-am zis că blogging-ul m-a dezvirginat. Prin blog am cunoscut-o pe prima tipă cu care am avut o relație serioasă și care a făcut dragoste cu mine. În rest mai avusesem prietene doar pe la vârsta de 12 ani. Maxim ne țineam de mână. Ce vremuri… Adevărul este că nu blogging-ul îți aduce dezvirginarea, ci mai degrabă un cumul ale celorlalte patru “avantaje” menționate mai sus: gânduri puse în ordine / inteligență, putere, sociabilitate și, să zicem, statut.


Faza este că tot ce sunt azi se datorează acelei decizii minuscule de a deschide un blog. Nu mă așteptam la nimic, voiam doar să mă distrez, să experimentez… și, Doamne, uite unde am ajuns!

Am 24 de ani și mă simt ciudat că există un “ceva” pe care-l fac costant de 9 ani. Dar este un “ciudat” de care mă bucur.

În încheiere vreau să zic două lucruri:

1. Dacă încă nu ai un blog, îți recomand din tot sufletul să-ți faci unul. Fă-l pentru simplul exercițiu de a scrie, de a te exprima. Poți să-l faci anonim, poți să-l faci public, nu contează – important este să scrii. Este o experiență ce te modelează puternic. Și nu, niciodată nu e prea târziu să-ți faci un blog sau să te apuci de scris.

2. Și a doua chestie îi o întrebare la care aș vrea să mi se răspundă mai jos, în comentarii: Tu ești conștient de “o decizie” pe care ai luat-o în trecut și care te definește până azi sau te-a impactat puternic? Apreciez orice răspuns. :)

PS: În 2012 am scris un text după “șase ani de blogging” și ziceam chestii asemănătoare.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

9 comentarii

  • Reply
    Dobre Petronel
    28/09/2015 at 14:25

    La mai multi, Arielule!

    • Reply
      Ariel
      28/09/2015 at 14:34

      mulți și fericiți. săru-mâna.

  • Reply
    Gabriela
    28/09/2015 at 14:27

    1. La muuulți ani, blogul lui Ariel! ai fost printre inspirațiile mele de a scrie pe blog, sper să inspiri și pe alții!
    2. Analizez post-acțiune multe lucruri pe care le fac și îmi dau seama cum unele decizii nevinovate m-au afectat pe termen lung, e un exercițiu bun de conștientizare a cât de ‘regizori ai propriei noastre vieți’ suntem :)

    • Reply
      Ariel
      28/09/2015 at 14:35

      1. <3

      2. Am un episod din Trei Idei pe tema asta pe care ABIA aștept să-l fac public. Ai zis-o așa bine p-asta cu regizorii propriei noastre vieți!

  • Reply
    pi
    29/09/2015 at 09:26

    ar mai fi si: am renuntat la we3d.net :)

    • Reply
      Ariel
      29/09/2015 at 13:23

      ar mai fi foarte multe, te asigur! :)

      cat despre we3d.net … in timp am inteles ca-i mai fain sa-mi asum totul cu numele meu real. la inceput, insa, nu stiam cat de “bine” este sa “ma joc” cu numele meu … asa ca ma ascundeam dupa un pseudonim.

  • Reply
    Câteva livrări pentru bloggeri - Ariel Constantinof Blog
    28/10/2015 at 13:11

    […] N-am găsit un răspuns “Valid” sau în care să cred 100%… dar, iată, 9 ani mai târziu încă scriu pe blog. […]

  • Reply
    Gata, e oficial, fac daily vlogging - Ariel Constantinof Blog
    11/11/2015 at 14:18

    […] prin 2009 am scris pentru prima dată pe acest blog (pe care-l am din 2006) ca vreau să fac materiale […]

  • Reply
    Zece ani de blogging - Ariel Constantinof Blog
    28/09/2017 at 12:16

    […] Am scris un text acum un an, aici, după nouă ani de blogging. E mai “complex” și-l […]

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează