2013 a fost un an foarte bun

Încă de când mi-am început acest blog, în 2006, mi-am zis: “Peste ani voi citi ce-am scris și voi râde. Voi râde mult. Și nu numai că voi râde, dar îmi voi aminti de lucruri pe care, cel mai probabil, le voi uita între timp… Ba mai mult decât atât, o să-mi pun copiii să-mi citească blogul, ca să vadă cum eram eu în tinerețe. O să fie amuzant.”

Și d-aia o să scriu și această mică postare. Ca să nu uit că 2013 a fost un an foarte bun pentru mine. Ca să citesc aceste rânduri în 2050 și să-mi amintesc cu plăcere de aceste vremuri bune. :)

În 2013 mi-am mutat focusul de pe Motivonti.ro pe Tribul.

Am scris mult mai puțin pe bloguri (obișnuiam să scriu zilnic – n-am mai făcut-o), dar am răspuns mult mai mult la telefoane.

O zi normală din 2013-le meu suna cam așa: Mă culcam foarte târziu și mă trezeam foarte devreme. Adesea mă culcam târziu pentru că citeam, scriam (dar nu prea publicam ce scriam) sau mă jucam (în 2013 m-am jucat enorm pe calculator – dar simțeam nevoia să mă “relaxez” și așa) și dimineața mă trezeam devreme pentru că eram dispecer și telefonul de dispecerat al Tribului începea să sune foarte devreme.

Nu de puține ori am răspuns la telefon trezit direct din somn. Nu de puține ori dormeam câte 5-10 minute între apeluri.

M-am implicat 110% în Tribul, zi și noapte. Peste tot unde mergeam reprezentam Tribul. Nu Motivonti. Nu bloggerul exmatriculat. Nu nimic din ce eram anterior – ci Ariel biciclistul, cel care are o “Firmă de curierat pe bicicletă”.

Și rezultatele s-au văzut de la lună la lună:

În graficul de mai sus se poate observa numărul lunar de livrări care a fost într-o continuă creștere, inclusiv pe timp de vară – ceea ce e a fost neașteptat.

Echipa Tribului s-a mărit constant datorită numărului mare de livrări. În noiembrie și decembrie am făcut față cu greu. Zi de zi aveam “cea mai bună zi”. În fiecare zi ne băteam recordul de “livrări făcute într-o singură zi”.

Și în 2014 mă aștept ca Tribul să crească la fel, poate chiar mai mult și mai repede – căci “am” un as în mânecă – de care-s foarte încântat și despre care încă n-am zis nimic.

---

Lăsând Tribul la o parte, în 2013 am fost plecat extrem de mult.

Îm aprilie am fost la ultima masă critică din Budapesta cu niște oameni foarte faini:

Apoi am ajuns în Thassos cu alți oameni foarte faini, într-o tabără de fotografie. Culmea, am câștigat și premiul cel mare și am rămas cu niște fotografii atât de faine că nici mie nu-mi vine să cred că sunt făcute de un iPhone… și că-s făcute de mine. :)

Apoi am ajuns, tot datorită Tribului, în Viena la cea mai mare conferință dedicată bicicletelor și bicicliștilor din LUME. Cum? Ca câștigător. :)

(Miriam, mulțam de cazare!)

Și de parcă nu mă săturasem de Austria, am ajuns după puțin timp din nou acolo. În Tyrol – cu o parte din oamenii cu care fusesem înainte în Thassos. :)

Și apoi am stat o lună de zile în Ungaria, într-o tabără de copilași pe care i-am învățat cum să pedaleze, unde zi de zi, la ora 5 dimineața, plecam într-o expediție de 2 ore prin pustietate pe MTB-uri.

Dar înainte de toate aceste plecări, la începutul anului, am fost în Grecia ca să filmez o emisiune dedicată bicicletelor și bicicliștilor din București. Proiectul nu s-a concretizat, dar experiența a fost super-tare și mi-aș dori, cândva, într-o altă viață, să fiu prezentator TV.

Dar, mai mult, în ziua plecării spre Grecia pentru a face aceste filmări, mi s-a finanțat cartea despre Tribul.

65 de oamenii mi-au donat 4344 lei, deși cerusem 2000 lei, pentru a mă ajuta să-mi public cartea la care scrisesem din 2012 până în februarie 2013.

Datorită cărții am fost invitat în tot felul de locuri în care am vorbit despre experiența mea cu “monetizarea pasiunii”.

Cartea poate fi downloadată ca PDF de aici.

---

Trăgând o concluzie:

În 2013 am vizitat o groază de locuri. Și a fost superb mereu.

În 2013 am vorbit în public mai mult ca niciodată. Și la săli mai pline și mai mari ca niciodată. Și, din nou, a fost superb.

În 2013 mi-am văzut visul cu ochii – și anume când cartea a fost printată.

În 2013 am cunoscut zeci (sau sute?) de oameni care m-au citit pe internet sau mi-au citit cartea.

A fost un an perfect. Nu aș schimba nimic.

Mă aștept ca 2014 să fie un an în care să fac tot mai mult din ceea ce-mi place și să fiu tot mai puțin “un om stresat”. Deși din rândurile de mai sus nu pare că m-aș fi stresat vreun pic în acest an, am fost mai stresat ca niciodată. I’m learning my lessons.

Am o singură dorință pentru 2014: să scriu mai mult ca-n 2013. Și să fac cel puțin la fel de multe poze, dar mai bune. Sunt pe instagram.

Spor!

---