Am început filmările

atenție – nu o să arăt încă nicio filmare – doar una scurtă și cu bâlbe.

Ziceam acum câteva zile că mă tot gândesc să fac content video – în mare pentru că-mi face plăcere și simt că pot produce ceva fain.

În prima zi după postare m-am dus acasă la mama să-mi caut toată aparatura veche (aveam o cameră de filmat veche, care filma HD) și trepiedul + kit-ul de la GoPro.

În seara aia încercat să filmez fără să am nicio lumină “profi”. Am testat pe rând camera veche (Camileo H20), GoPro-ul și iPhone-ul meu 5S.

Cu Camileo (care filmează hașde, cică) a ieșit o filmare așa proastă că, pe bune, îs dispus să dau camera cadou oricui crede că i-ar prinde bine. E prea veche și proastă pentru secolul ăsta. Deși când am cumpărat-o, acum vreo 3 ani, am dat ceva bani pe ea.

Am testat cu iPhone-ul și a ieșit o filmare excelentă în comparație cu ce scosese Camileo, dar n-ai cum să faci vlogging cu un iPhone, serios acum, mai ales pentru că NU VEZI CE FILMEZI (dacă folosești camera din spatele telefonului, că-i mai de calitate…).

Apoi am testat GoPro-ul Hero 2 și, wow, ce calitate bună, lumină faină … dar GoPro-ul filmează super-wide și oriunde filmam în casă îmi intrau în cadru tot felul de lucruri nedorite (țevile, tavanul, marginea biroului) etc.

Concluzia a fost simplă: n-am cu ce filma ceva decent.

A doua zi m-am dat peste cap ca să fac rost de tot ce aveam nevoie ca să filmez ceva de calitate. Prietenul Radu mi-a dat o lumină de studio și o blendă – le-am cărat jumătate de București pe bicicletă pe -3 grade Celsius …

Cei de la The Practice s-au dat peste cap să mă ajute cu o cameră de filmat/fotografiat (un Samsung NX30) – de care încep să mă îndrăgostesc …

Iar pe prietenul Andrei l-am corupt să mă ajute “on the set” și cu editarea.

Corina, căreia nu-i place că pe blog o numesc “colega de apartament” când ea este de fapt prietena mea și locuim împreună pentru că ne iubim nespus, a dat sfaturi, ca orice femeie, deși n-avea deloc experiență.

Ba mai mult, chiar a ținut constant blenda astfel încât dintr-un singur bec (o singură sursă bună de lumină) să facem două – adică becul bătea pe o parte din mine + în blendă și din blendă lumina bătea și pe partea cealaltă a feței mele … complex, nu?

Am început să filmăm la ora 19:00 ca la ora 20:30 să terminăm. Videoul trebuia să fie de 3 minute și a ieșit de 4 minute. Și da, pentru 4 minute am filmat o oră și jumătate!

Mai rău este că becul acela primit de la Radu (becul de studio), deși face o lumină excelentă, face și o căldură greu de suportat. Și pentru că prin fața blocului meu trec mașini n-aveam cum să las geamul deschis în timpul filmărilor. Astfel că sufrageria mea s-a transformat într-un studio în care erau 40 de grade Celsius iar eu eram îmbrăcat într-un tricou negru pe sub care transpiram în draci.

De la ora 20:30 și până pe la ora 02:00 noaptea ne-am străduit să edităm materialul filmat. Ne-a luat atât de mult pentru că nu cunoșteam bine Final Cut Pro-ul și pentru că nici nu ne era clar cum vrem să iasă “episodul”.

Multe duble, multe bâlbe, multe tăieturi, multe grade Celsius și o sufragerie transformată într-un studio vreme de 2-3 ore – cam asta înseamnă un rezultat video de 4 minute. Pe care, nu, nu o să-l arăt încă… Din păcate nu-i 100% gata.

Va urma. Curând. Și-s al dracului de entuziasmat.

Între timp avem un minut de bloopers ciudățel. Dați cu subscribe la contul meu de YouTube ca să fiți notificați când vine primul video.

---