Ariel pe metebeu

Am fost la Skoda Velo Challenge #3 cu Toma, Gabi și Zdeto în ideea de a veni acasă pe un loc decent, undeva peste “jumătatea” clasamentului.

Fiind 100 de echipe participante ar fi trebuit să fim măcar pe locul 50.

Din păcate… n-a fost să fie.

Primul care a intrat pe teren (fiind concurs ștafetă) a fost Zdeto – care a scos 31 de minute și ne-a clasat pe locul 66.

Am intrat eu, cu experiență zero pe MTB, obișnuit fiind pe fixă, și am dat la pedale vreo 10 secunde cât de tare am putut. Apoi am simțit că leșin.

Uitasem că fixa mea e de 10 ori mai ușoară ca un MTB.

Și deși-mi venea să leșin, era atât de motivațional faptul că în jurul meu erau mulți concurenți. Îmi doream să-i întrec atâââât de tare!

Din stânga cineva striga: “LOC!”. Când cineva strigă “LOC” trebuie să îi faci, desigur, loc… pentru că e clar că are mai multă viteză.

Mă dau din calea lui. Se dau și cei din fața mea.

Era un om din echipa Siemens. Avea un GoPro pe cască. Pedala ca un monstru. Noi în coloană, el cu NOS, ca în NFS.

Și m-a motivat. Aveam pe mine tricoul de la Tribul și m-am gândit: “Cum poate Siemens să bată Tribul la un concurs pe biciclete?” Și m-am transformat. Am ieșit din coloană, am țipat “LOC!” și m-am ținut după el.

Și dă-i, și dă-i, și omul Siemens se uită în urmă și mă vede. Zâmbesc sec. Simțeam că pot să-l ajung, să am onoarea să țip și eu la el “LOC!”.

Asta era pe asfalt. Și apoi am intrat în pădure.

De câte ori s-a dat Ariel cu MTB-ul în pădure? NICIODATĂ!

Și cum e cu MTB-ul în pădure? Periculos.

În primii 200 de metri, în spatele Seiemensului fiind, în pădure, m-am trezit căzut în dinți. Siemens-ul din față frânase brusc și eu mă speriasem atât de tare încât apăsasem frâna de față. Și am zburat.

M-am ridicat. M-am scuturat. Din urmă au venit un el și un ea, au oprit o clipă să vadă că-s bine. Le-am confirmat că n-am nimic… grav… și când să plec mai departe – picase și lanțul.

Dă-i, Ariel, și pune lanțul la MTB. Tu, Ariel, care abia ai învățat să faci o pană. TU care când îti pică lanțul la fixă îți ia 10 minute să-l pui – dar acum, pe MTB, când ai nu-știu-câte pinioane?!

Și am pus lanțul. Și am dat BLANĂ prin pădure. Mai atent. Dar blană, cu viteză.

Am întrecut peste 10 participanți în următorii kilometri. Plăcerea mare era să țip “LOC!”.

După căzătură am fost alt om. Am pedalat constant, atent, dar cu viteză. Mă dureau diverse părți ale corpului din cauza căzăturii, dar eram ok.

Am terminat pe locul 57. Apoi a intrat Gabi, care a tras și el tare. El a terminat pe 49.

Ultimul a intrat Toma. El ne-a adus înapoi unde ne era locul: pe 66.

Merci Smart Atletic pentru bicicletă! Merci Skoda pentru experiență.

Merci băieți pentru echipă! :)

Urmează să-mi iau un MTB.

---