Aș inventa o bicicletă autobuz pentru transport public

Cristina de la Atelier Onest proiectează o bicicletă cu ataș și o dă ca premiu prin NESCAFÉ 3in1. Ei bine, apropos de viitorul bicicletelor în oraș, cred că asta-i direcția … biciclete pentru mai mulți deodată, biciclete încăpătoare, biciclete accesibil și care să poată să facă cât mai multe pentru oameni.

Cristina susține că ea construiește o bicicletă pentru “începători”, care sper că în loc de roți ajutătoare are un “ataș ajutător”. N-ar fi rău ca în viitor, când pedalatul urban va fi 100% reglementat, să dăm de “carnet” pe astfel de biciclete cu ataș. Și polițistul să fie pus în ataș, haha!

An de an învăț copii de jurul lumii să pedaleze. Și știu că începătorii au o singură problemă: le e frică. Dacă nu le e frică, învață într-un minut să-și țină echilibrul și-n următoarele zece descoperă cât de interesant și variat poate să fie pedalatul.

Dacă ar fi să inventez o bicicletă “pentru începători” cred că pur și simplu aș construi o bicicletă fără pedale, lanț, pinioane etc. As lăsa roțile și frânele. E tot ce-ți trebuie ca să înveți cum să-ți menții echilibrul, cum să frânezi ca să nu intri în primul copac și cum să virezi corect. Abia dupa ce știi să faci toate astea cred că este important să înveți să folosești schimbătorul de viteze. Datul la pedale este simplu, nu-i nimic de învățat la el. :)

Lăsând pentru o clipă bicicleta deoparte, mă gândeam zilele astea că dacă voi da vreodată de carnet cel mai probabil îmi voi cumpăra o mașină mare, în care să încapă mulți oameni sau multe lucruri. Mă gândeam la o dubiță sau la o rulotă.

Din punctul meu de vedere nu avem nevoie de prea multe mașini prin oraș. Cel puțin în București avem deja mult prea multe: două milioane de mașini la o populație puțin peste două milioane… e enorm!

Și mă gândeam că eu aș folosi o mașină doar la drumuri lungi. Și dacă tot aș face aceste drumuri lungi, mi-aș considera mașina casă, d-aia ideea unei rulote.

Îmi amintesc că acum un an am vizitat Viena și ce m-a impresionat cel mai tare era faptul că mulți oameni optau pentru un cargo-bike – adică o bicicletă foooarte încăpătoare. Adesea vedeam un adult care conducea un cargo-bike în care se aflau vreo trei copii de 9-10 anișori fiecare.

Alții cărau tot felul de chestii. Am cunoscut la un moment dat un DJ și avea tot cargo-bike-ul branduit cu numele lui. Îmi zicea că în cargo-bicicletă își cară seară de seară tot ce are nevoie ca să pună muzică – toată aparatura lui.

Cred că acum trăim niște vremuri în care bicicleta trebuie să fie mică, subțirică, ușoară, ca să se bage printre mașini – dar cred că urmează perioada “confortului” în care vom trece cu toții pe biciclete mai puțin ușoare, capabile să “care” mai mult.

Mi-am “promis” mie că atunci când voi avea un copil îl voi plimba într-un cargo-bike până la grădiniță. Bicicleta cu ataș a Cristinei ar fi ideală. :)

Apropos de concursul NESCAFÉ 3in1, înscrierea se face pe baza unui video care trebuie urcat pe internet. În video trebuie să zici de ce-ți dorești o bicicletă (trebuie să-ți alegi una dintre cele trei concepte prezentate). Nu-i mare brânză, mai ales pentru a câștiga o bicicletă UNICAT. :)

Eu aș face mai mult decât un video ca să am probabil SINGURA bicicletă cu ataș din București!

Mă gândeam acum că poate în viitor o să avem “autobuze-bicicletă”, în care pentru drumuri scurte și gratuite (fără nevoia unui bilet cumpărat) mai mulți oameni să-și unească forțele și să miște o bicicletă foarte-foarte-mare. Ar folosi oare cineva așa un autobuz?

---