Salut, eu sunt Ariel și de vreo cinci ani sunt “de-al Iancului”.
Carevasăzică un mândru locuitor al cartierului Iancului din București.
Și la invitația celor de la OLX, am luat parte la inițiativa lor – Whats Good in The Hood – o mini-serie de video-uri pentru tinerii care-și caută chirie în București. Iar eu am prezentat cartierul meu – Iancului.
Video-ul este acesta, iar transcrierea ideilor, în mare, este sub formă text. Consumă cum vrei tu:
Ce-i drept, nu am ajuns de-al Iancului chiar întâmplător, există o poveste!
Când m-au adus ai mei în București pentru prima dată, am locuit în cartierul Pantelimon…
… și asta se întâmpla în ’97, pe când Pantelimonul petrecea și se înjunghiau băieții de cartier pe stradă, ziua-n amiaza mare.
Nu știu prin ce miracol n-am devenit tocmai golan…
Dar cert este că-mi amintesc drumurile cu tramvaiul 5 pe care-l luam ca să ajung în centrul orașului, la școală.
Și treceam zilnic pe Șoseaua Iancului și admiram blocurile de pe o parte și casele de pe cealaltă.
Părea un cartier linistit și, cumva, umbrit, avea o tihnă a lui și, mai mult, multe magazine care nu păreau ieftine ca-n Pantelimonul meu.
Dar de atunci au trecut, ce-i drept, aproape 20 de ani. #feelingold
Avantajele Iancului
Avantajele Iancului nu-s puține: în primul rând că-i aproape de centru. Cu bicicleta fac 15 minute până la Universitate.
În al doilea rând se află-n sectorul 2, sectorul în care am crescut și pe care-l prefer.
Trotuarele-s umbrite și, de câțiva ani sunt și libere de mașini parcate aiurea, căci avem stâlpișori anti-nesimțiți.
E fain să vezi oameni cu cărucioare care ies la plimbare cu bebeluși sau căței, după caz.
Uneori vezi și câte-o pisică-n lesă.
Nu strică niciodată să ai MegaMall-ul aproape, ca să savurezi un film la cinema, sau să faci niște cumpărături mai serioase sau să mănânci niște fastfood când n-ai chef să mai gătești.
Avem metrou, avem autobuze, avem tramvaie zgomotoase, dar tolerabile de când cu termopanele și…
…și un fel de pistă de biciclete – la început doar eu pedalam pe ea, dar acum văd că-i un mare trend de pedalare pe șinele astea de tramvai.
N-o să susțin că eu am pornit trendul, ci doar că mai multor oameni li s-a părut o idee bună să pedaleze pe acolo. E mai safe, ce-i drept.
Și chiar dacă uneori nu îmi răspund vecinii la salut, vreau să cred că am niște vecini de cartier drăguți și de treabă.
Statul în chirie
Mie-mi place statul în chirie că-i ca o relație “with no strings attached“.
Adică nu vine cu o așa mare responsabilitate, nu te leagă de acel bloc și cartier și oraș și țară pentru totdeauna.
Si oricând se întâmplă ceva neprevăzut, suni proprietarul și anunți, că-i treaba lui să te salveze.
Ascultă la mine: cel mai important atunci când stai într-o chirie este să te înțelegi bine cu proprietarul.
Mie-mi place să stau în chirie, căci am impresia asta că-s doar un trecător.
Iar în ziua asta în care toată lumea suferă de anxietate când vine vorba de viitor și stabilitate, a sta în chirie îți oferă libertate. A rimat?! A rimat!
Și, în fine, să nu spui nimănui, dar uneori când plec mai mult de acasă mai las un prieten de peste mări și țări să stea la mine.
Un fel de Airbnb între prieteni, fără bani, căci mă lasă și el altă dată să stau la el.
La mine-n Iancului chiriile încep de la 300 de euro pentru o garsonieră, 350 de euro două camere. Dar nu mă crede pe mine, vezi direct pe OLX.
Preț bun, având în vedere că-n Londra într-un cartier care-i la 150 de mii de ori mai departe de centrul orașului, care are maxim 15mp2, costă cam 900 de euro. Io zic că merită.
Comentează