Ce ar fi făcut Ariel dacă s-ar fi născut acum 40 de ani?

În timp ce ne pregăteam să filmăm acest video, am fost întrebat: “Ce ar fi făcut Ariel dacă s-ar fi născut acum 40 de ani?”

Și a fost interesant pentru că nu m-am gândit niciodată la cum ar fi fost să mă nasc într-o altă perioadă, mai ales într-o perioadă lipsită de tehnologia actuală.

Știu că am răspuns: “Ne referim acum la afaceri? Dacă aș fi făcut Tribul?”

“Da…”

Eu am o teorie care se bate cap în cap cu alte teorii foarte populare. Ca idee: se spune că este mai “ușor” să “faci succes” dacă vii într-un oraș mare. De aceea studenții se duc în orașele mari ale țării și apoi se dau peste cap ca să ajungă în București. De aceea bucureștenii pleacă în alte capitale europene…

Dar eu cred că este mai ușor să “faci succes” într-un oraș mic. Depinde doar de modul în care definești “succesul”. Cred că este mult mai simplu să-ți faci cea mai faină patiserie dintr-un orășel cu 3 mii de locuitori … decât să-ți faci cea mai faină patiserie dintr-un București cu o populație de două milioane.

Problema este că în ultimii ani “a face succes” în capul multora se rezumă la “mărime”. Dar, vorba aceea, dacă mă întrebi pe mine … mărimea nu contează. Nu trebuie să ai 100 de angajați ca să ai o afacere sănătoasă și profitabilă. Este de ajuns să ai o patiserie cu 3 angajați ca să fii fericit și să faci profit. Din nou, totul se rezumă la cum vezi lucrurile.

“Dacă m-aș fi născut acum 40 de ani… aș fi făcut, probabil, același lucru … și ar fi fost mai simplu și mai distractiv.”

“Cum ar fi fost mai simplu dacă n-ar fi fost internetul?!”

Internetul a împuternicit pe toată lumea. El oferă acces instant la informație, dar totodată îți oferă și un public dacă tu vrei să devii generatorul de informație sau opinie. Acum 40 de ani această “egalitate” și împuternicire n-ar fi existat și tocmai de aceea cred că ar fi fost mai simplu să fac o afacere. Mai simplu din punct de vedere al concurenței – dar mai complicat din punct de vedere al marketingului. În loc de trei bannere pe 3 site-uri și niște videouri pe YouTube, ar fi trebuit să trimit sute de scrisori, să dau mii de telefoane și să plătesc reclamă la ziar.

---

Azi mai există foarte puține joburi ce nu necesită acces la tehnologie sau la internet. Curierii de la Tribul, chiar dacă au un job solicitant fizic, se bazează 100% pe accesul la internet și pe smartphone-urile lor. Deci chiar și pentru ei tehnologia este foarte importantă.

Pentru mine tehnologia actuală și accesul la internet este o nevoie primară dacă vorbim business-wise. Nu, nu o să mor dacă n-am acces la internet. Dar momentan îmi “câștig pâinea” cu ajutorul tehnologiei și a accesului la internet.

“Câte ore stai la calculator? Sau câte ore stai conectat, pe zi?”, am fost întrebat ulterior.

Am cugetat oleacă și am zis că nici nu vreau să mă gândesc la câte ore stau la calculator. Stau muuulte ore la calculator. Iar “conectat” sunt aproape non-stop. Pentru că … așa-mi câștig pâinea. Dar și pentru că asta-i era în care trăim.

N-o să uit niciodată cum acum vreo 3 ani la Tribul comenzile erau preluate telefonic și erau predate curierilor tot telefonic sau prin SMS – n-aveau o platformă online.

Tânăru’, cel mai vârstnic curier de la Tribul, n-a fost prea receptiv atunci când am prezentat platforma. Spunea că preferă SMS-urile, că-i mai organizat. Deși era evident că platforma ne ajuta foarte-foarte mult.

În fine, Tânăru’ s-a adaptat, desigur, ca noi toți.

Acum 6 luni serverul pe care avem platforma a clacat vreo jumătate de zi. N-o să uit niciodată cum Tânăru’ m-a sunat și mi-a zis că el nu poate să lucreze așa, fără acces la server, … cum adică să lucram iar prin SMS-uri?! I-am amintit atunci pe loc ce supărat era pe platforma pe vremuri. … Și ce mă bucur că acum apreciază tehnologia.

---

Eu-s genul de om mereu conectat pentru că nu știu când “apare” ceva ce doar eu pot rezolva. Așa că eu am laptopul cu mine mai tot timpul, mai mereu încărcat și mereu pregătit să-mi dau acces la net de pe telefonul mobil.

Ultima dată a fost nevoie să fac ceva de pe un feribot din Grecia, acum două luni. Am scos laptopul, mi-am dat internet de pe telefon și am lucrat. Da, în Grecia există 3G în mijlocul mării. Chiar și prin roaming.

N-ar fi prima dată când compar accesul la tehnologia cu niște super-puteri de super-eroi.

Zilele trecute m-am jucat cu un Lenovo Yoga 3 pentru prima dată – un laptop “2 în 1” care se poate “da peste cap” și se transformă în tabletă. Ideea este că are touchscreen.

Ce-i foarte fain la acest tip de laptop este că poate fi folosit cu ușurință pentru a prezenta lucruri clienților la întâlnirile face to face ca pe o tabletă.

Totodată îi fain că dacă ești într-o mașină sau undeva într-un loc agitat, e mai confortabil să lucrezi pe o tabletă cu touchscreen decât să ții în poală un laptop.

Se subînțelege că bateria ține calumea, cum acum 3-4 ani puteam doar să visez…

Alt lucru fain este că laptopurile 2 în 1 au securitate sporită la nivel hardware (în cazul Intel este vorba de o componentă hardware ce vine direct pe procesor din câte am înțeles), tocmai pentru că-s adresate oamenilor de afaceri ce ar putea pune afacerile în situații critice dacă rătăcesc sau le este furat laptopul.

Aștept cu interes vremea în care nepoții vor veni să mă viziteze și îmi vor arăta ultimele gadgeturi… iar eu încă voi folosi un laptop clasic, un mouse și un webcam… Așa cum bunicul încă citește ziarul, iar eu n-am citit niciodată un ziar de la un cap la altul.

Laptopurile 2 în 1 fac parte din “viitor”. Acum 10 ani nu puteam să-mi închipui că vor exista tablete… sau laptopuri care se pot transforma în tablete. Și totuși, acum 10 ani aveam 14 ani și eram un copil creativ, deja mare fan al tehnologiei și al internetului.

Tehnologia evoluează deja într-un ritm alert. Abia aștept să văd unde vom ajunge dacă azi vorbim de 2 în 1. Peste 10 ani vorbim de “totul în unu”. :)

Sunt parte din campania Intel “Countless Ways of Working”.

---