Scriu rândurile acestea cu un băţ în cur. Pentru că-i politică.
Când vine vorba de politică ne transformăm în nişte maimuţe cu care nu se poate discuta. Fiecare ştie o poveste şi n-are chef să audă nicio altă părere. Fiecare e expert. Fiecare deţine adevărul. Fiecare e moral… Şi toţi politicienii fură, mai puţin cel cu care votăm noi.
Şi totuşi, în tot circul din ultimele luni, eu, Ariel, om care mereu zice: “Bă, votul e o responsabilitate, hai să votăm!”, am o mare dilemă… Nu ştiu dacă să votez cu NU sau cu DA duminica asta.
Am, desigur, nişte păreri, nişte idei, pentru că-s om cu capul pe umeri. Dar, cu siguranţă, am fost manipulat de ambele grupări, aşa că, deşi nu am încredere în nimeni când vine vorba de politică, acum nu mai am încredere nici în mine şi în puterea mea de a gândi logic.
Zic, fără să fac vreo propagandă, să-mi scriu părerile aici. Că or fi reale sau închipuite, atâta m-a dus capul.
1. Argumentul: “Băsescu a luat salarii, pensii şi spitale” nu-l cred. A fost un moment de criză. Bine că nu am ajuns ca Grecia. Totodată, n-am fost singura ţară de nebuni ce a trecut prin austerităţi de genul. Bonus: eu n-am simţit criza în nicio clipă… (nu, nu pentru că-s evreu şi evreii sunt bogaţi.) Nici bunica nu s-a plâns…
2. În spatele lui Ponta este un anume om care, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie de mult în puşcărie… Ş-anume băiatul care a urmat după Ceaşcă. Şi în acest caz, clar vreau să stau departe de Ponta.
3. Ok, poate lucrurile nu-s chiar verzi cu Băsescu, dar sunt “verzui”, comparativ cu ce se întâmplă de când Ponta şi cei din spatele său conduc corabia (carevasăzică România).
4. Dreptatea nu-i nici la NU şi nici la DA. Nici la PDL, nici la PSD. Politica-i oribilă. Dar, probabil, necesară. Mă simt pus în situaţia de a alege, din nou, răul cel mai mic, pentru că oamenii în care cred încă nu sunt destul de vizibili.
Dacă ar fi după mine, aş vota NU pentru demitere. Dar Băsescu a dat de curând cu bâta-n baltă şi a zis că mai bine să nu mergem la vot. Uite aici.
Şi în acest caz… răul cel mai mic cred că este să ignor ce se întâmplă acum în politică, să-mi văd de viaţă şi să merg la vot, aşa, ca responsabilitate, să-mi anulez votul.
Mi se pare penibil că se bagă căruţe gigantice de bani pentru campania asta electorală. Mi se par penibile flyerele şi ziarele făcute de analabeţi:
Dar, din nou, politica este probabil necesară.
Nu vreau comentarii disperate şi neargumentate. Sunt peste tot deja. Dacă există idei mai bune decât “mă duc să-mi anulez votul”, sunt gata să le ascult.
PS: Titlul este replica cetăţeanului turmentat din “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, da? Din 1884, de când e scrisă piesa, parcă nu s-au schimbat atât de mult lucrurile din punct de vedere al modului în care se face politica…
Comentează