Ieri, ora 21:30 – pedalam dinspre Unirii spre Herăstrău, cu trecere pe la Piața Universității.
În dreptul protestului cu Roșia Montană, dintre taxiurile parcate în fața Intercontinentalului, iese un jandarm echipat complet, broască țestoasă, și îmi face semn să opresc. Dă și ceva din gură, dar n-aud, căci ascult playlistul meu de dat pe biclă (intitulat “Ride Like a Bitch” – e pe Zonga)
Mă opresc 10 metri după jandarm și mă întorc la el să văd de ce se bagă în seamă cu mine.
“Treceți pe trotuar.”
“Poftim? Cum adică pe trotuar?”
“Din cauza evenimentelor de aici, din Piața Universității, bicicliștii trebuie să urce pe trotuar.”
“Păi cum adică? Dar nu-i legal. Eu trebuie să merg pe carosabil. Vin de la Unirii pe carosabil și trebuie să ajung la Herăstrău. Ce fac? Mă urc pe trotuar? Până unde? Până la Romană sau cum? Și de ce?” (începeam să mă enervez.)
“Deci, ca să înțelegeți, aici, la protest, ăștia cu Roșia Montană, da?”
“Da…”
“Ăștia toți au biciclete. Și cine are bicicletă… înțelegeți… înseamnă că… na’, nu pot să zic mai mult. Înțelegeți? Vă rog, mergeți pe trotuar.”
“Deci dacă am bicicletă se consideră că fac parte din protestul lor deși sunt la 50 de metri distanță, pe carosabil, și m-ați oprit, dumneavoastră, jandarm, în timp ce pedalam cu viteză spre Piața Romană? Nici nu m-am uitat spre protestul lor. Pedalam!”
“Deci, vă rog, înțelegeți, eu am cel puțin zece șefi aici și asta mi s-a zis să fac. Vă rog.” (și aici mi-a întins jandarmul mâna, să dăm noroc.)
“Bun. Am înțeles. N-are nicio logică. Uite câți oameni sunt pe trotuar. Eu am de mers le Herăstrău. Nu sunteți de la rutieră și eu nu protestez. Merg legal. Acum o să plec tot pe carosabil. La revedere.” (și dau să plec.)
“Deci nu înțelegeți… Eu v-am zis doar. V-am zis!”
Și am plecat pe carosabil, mai departe, plin de nervi. M-am uitat în jur și, pe trotuarele din jur era plin de bicicliști. Plin.
Așa enervat am fost de jandarm că am zis că trebuie să mă duc să protestez. Dacă jandarmii cred că-s protestatar, atunci să fiu!
Și am ajuns la protest vreo două ore mai târziu și am înțeles logica lui. Era plin-plin-plin de biciclete și bicicliști.
Dragii mei, bicicleta a devenit, cel puțin în București, simbol al revoluției!
Și asta nu poate decât să mă bucure nespus.
Ne vedem aici.
7 comentarii
vlad
05/09/2013 at 18:11Offtopic: felicitari ca faci reclama mersului pe bicicleta dar tocmai pentru ca esti un exemplu pentru unii nu mi se pare ok sa promovezi mersul cu casti in trafic. Poate fi extrem de periculos mai ales pt cineva fara experienta.
Ariel
05/09/2013 at 19:46iar începem?
surzii au voie să meargă pe bicicletă sau?
offtopic closed.
Florin
06/09/2013 at 00:19Mai flacau, care revolutie? Revolutia mersului pe langa bicicleta, a strangerii de mana cu Jandarmeria? Hai sa intelegem sensul termenilor! Revolutia nu este nici macar ceea ce s-a intamplat la revolutia din decembrie ’89 (cu r minuscula).
Florian Raducanu
06/09/2013 at 00:19Intrebare: Te-ai intors doar ca sa te iei la harta cu el sau te-a somat?
Cris
06/09/2013 at 10:46Si tocmai cand ma reintorc in Bucuresti, si ma gandeam sa-mi petrec seara la protest, mi-am luxat piciorul si nu pot lua bicla… sper ca se mai accepta sa si fara :)).
Oare daca indeasa protestatarii in dube, sus, au suporti pentru biciclete???
mmm
06/09/2013 at 23:38Offtopic.
Nu e nevoie sa postezi comment-ul, vreau doar sa stii ;)
Pe mine m-a luat o masina pe capota din cauza ca mergeam cu casti in urechi pe bicicleta si a fost destul de nasol, am avut noroc. Acum ma mai gandesc sa imi pun muzica cand ies cu bicla, dar cel putin in Bucuresti imi este frica, la cat de haotic se conduce… Atat vroiam sa-ti spun, e serioasa treaba, nu e de joaca. Poti sa fii viteaz, dar o faci pe barba ta!
Numai bine si spor la pedalat!
magdalena
09/09/2013 at 22:29nu stiu cum de nu sunt la noi in tara mai multi mergatori si impatimiti ai sporturilor cu bicicleta am fost afara si am inchiriat in fiecare zi bicicleta acolo va spun sincer ai un respect deosebit daca te aflii pe doua roti binenteles acolo se gandeste mai mult ca la noi evident frumos articol