Idee de mic dejun a la Ariel

Când eram mic am vrut să mă fac bucătar, în ciudat faptului că-s unul dintre cei mai sclifosiţi oameni de pe planetă şi foarte mulţi prieteni ştiu că mănânc puţine chestii.

Nu mănânc roşii. Odată am gustat, pe la vârsta de 12 ani, şi am vomat. Nu mănânc niciun fel de carne în afară de piept de pui. Până recent (la vârsta de 21 de ani) nu mâncam ciuperci.

Şi lista, crede-mă, este incredibil de lungă.

Dar am uneori “ieşiri” d-astea de bucătar – mă duc în bucătărie şi inspiraţia-mi dictează ce să fac… iar rezultatul adesea este chiar grandios, minunat, savuros, delicios.

Azi aveam în frigider 3 ciuperci champignon. M-am gândit să le combin cu nişte ouă – căci sunt fanul omletei de dimineaţă.

Rezultatul a fost genial şi l-am numit: “Surpriza lui Ariel”.

Acum, aşa cum mă pricep, o să descriu ce-am făcut. E de notat faptul că gătesc foarte rar.

Necesar:

– 3 sau 4 ciuperci champignon.
– 2 ouă
– bulion/sos de roşii
– cascaval (de orice fel)
– brânză feta (rece, de la frigider)

Am pus o tigaie pe foc şi am aşteptat să se încingă puţin. Fără să pun ulei.

Între timp am curăţat cele 3 ciuperci şi le-am rupt picioruşele. În mijlocul ciupercilor am pus diverse mirodenii. Am acoperit mirodeniile cu câteva bucăţi de caşcaval.

Am plasat cele 3 ciuperci “umplute” cu caşcaval şi mirodenii pe tigaie. Apoi am pus putin ulei de măsline în tigaie.

Am turnat sos de roşii peste ciuperci (şi pe lângă) – nu ştiu cât, după ochi – şi apoi am spart cele două ouă peste ciuperci. Gălbenusul n-a vrut să stea peste nicio ciupercă, ci a alunecat lângă, pe tigaie.

Cu o paletă am început să amestec compoziţia – adică oul şi bulionul. În tot acest ameste dansau şi cele trei ciuperci, cu faţa în sus. Caşcavalul nu se topea, aşa că am întors cele trei ciuperci cu faţa în jos, peste compoziţia de ou şi bulion.

Astfel, cât oul a fost moale, el a acoperit caşcavalul din ciupercă. Desigur, multă omletă cu bulion a rămas în jurul celor trei ciuperci.

Am tot amestecat compoziţa până arăta ca o omletă demnă de haleală. În tot acest timp am mişcat ciupercile, cu faţa în jos, prin compoziţie, pe tigaie.

Rezultatul final, pe farfurie, a arătat aşa.

Deasupra am pus nişte brânză feta rece, care s-a topit doar puţin peste compoziţia fierbinte. La margine am pus nişte caşcaval (învârtit) în care am băgat câteva bucăţi de omletă fierbinte.

A fost… delicios. Şi n-am simţit nevoia de pâine.

Caşcavalul din ciupercă era super moale. Ciupercile super-suculente.

E uşor de gătit – dacă pot eu, poate oricine – şi durează vreo 10 minute ca totul să fie gata. :)

Tre să-mi fac restaurant.

POFTĂ BUNĂ! (şi dacă cineva are curaj să încerce, aştept păreri şi/sau poze)

---