Povestea spune că o firmă mare de producători de încălțăminte sport (ca să nu zic adidași) trimite doi angajați prin Africa pentru a analiza oportunitățile de afaceri din zonă.
Unul dintre angajați, la 24 de ore după ce ajunge, sună la şeful său şi îi zice: “Bre, nu e bine, eu vin înapoi. Aici nimeni nu poartă încălțăminte sport. Ori poartă şlapi, ori merg desculţi… N-au ei nevoie de noi aici!”.
Al doilea angajat sună după două zile la şeful său şi îi zice: “Bre, trebuie să vezi asta! Nimeni nu ştie ce-i încălțămintea sport și câte lucruri poate să-ți ofere! E o nevoie maximă de noi aici! E o mină de aur! O să facem bani!”
M-am lovit de povestea asta în 2010, când abia se năștea Tribul. Nu știam pe vremea aceea că urma să vând adidași africanilor încercând, de fapt, să vând livrări rapide pe bicicletă în București.
Oricum – sper că am făcut alegerea corectă și am reacționat ca al doilea angajat, nu ca primul…
Comentează