Acum câţiva ani am vizitat nişte dune de nisip din Israel, prin deşert. Acum câţiva ani eram încă un copil şi nu mi-era frică să cad, să mă murdăresc, să mă dau de-a dura.
Şi ca un copil neastâmpărat am urcat o dună de nisip şi apoi am început să alerg în jos, pe partea cealaltă a dunei. N-a durat mult până am căzut şi m-am rostogolit vreme de câteva minute bune până la baza dunei.
Am ajuns jos cu nisip până-n fund. Varză. Înghiţisem nisip pentru o viaţă întreagă. Din păr n-aveam cum să-mi mai scot nisipul – a trebuit să mă tund puţin. În urechi aveam nişte rezervoare de nisip. Un pantof îmi rămăsese pe la jumătatea dunei.
Cam aia a fost ultima mea experienţă “de copil”. Cam pe atunci a început frica mea de a mă murdări pe haine, de a alerga aiurea, de a ţopăi.
Ş-apropos de datul de-a dura pe o dună de nisip, s-a inventat acu’ ceva timp un sport extrem numit Zorbing. Te bagi într-o bilă gonflabilă dintr-un vârf de deal şi… drum bun!
De păţit nu prea ai ce să păţeşti. Şi cică senzaţia-i tare.
Ş-apropos de zorbing, cei de la Orange au făcut o tabără de zorbing virtuală pe Facebook.
Ca premii, pe lângă o bilă adevărată de zorbing, pentru cei mai activi jucători oferă nişte tablete iPad şi Samsung. Try it out!
1 comentariu
luizadaneliuc
30/10/2012 at 12:53Chiar ma intrebam daca bila aia din reclama exista in realitate si daca la noi in tare poti sa te dai cu ea. Nu sunt fan sport extrem sau sport in general, dar de cand am vazut bila aia, m-a fascinat.