M-am îndrăgostit iremediabil de stimabilul Cluj!

Am fost 2 zile jumătate în Cluj cu Beneva şi prinţesa Benevei, Flori (don’t ask…) şiiii s-a întâmplat ceva ce nu-mi imaginam că pot să păţesc: m-am îndrăgostit.

*acum imaginează-ţi pe fundal următoarele versuri: “Cred că m-am îndrăgostit, cred că da, da-da!” … *

Bre, deci Clujul este superb! Pur şi simplu superb. Are sens să spun că au nişte piste de biciclete geniale? Că au muuuulţi biciclişti şi… muuuuuulte bicicliste!? Dar lăsând obsesia mea pentru biciclete, au oameni veseli în oraşul ăla! Ok, desigur, am văzut şi o excepţie în Starbucks – un nenea mai supărat s-a răstit la prinţesa Benevei şi m-a supărat, dar în rest… bre, ce oameni drăguţi, buni, frumoşi, veseli!

În Cluj oamenii ştiu să se îmbrace, asta-n primul rând! Masculii-s în cămăşuţe colorate, frumoase, femelele-s în rochiţe, în fustiţe, din nou colorate, din nou frumoase.

(Am intrat în Bucureşti şi primul lucru pe care l-am observat a fost că TOATE tipele erau în blugi!)

Şi ce frumos e tot. Şi ce curat e tot. Şi ce party-uri au oamenii ‘ceia! Şi ce baruri au. Uh!

Şi am găsit deja două persoane care se oferă să mă ţină oleacă în garsoniera lor. Acum, să fiu nebun să nu mă duc să stau p-acolo vreo lună, până-mi trece şi mi se face dor de răzbelul continuu din Capitală?

Pe bune, îmi vine să mă mut acolo. O lună. Aşa, să-mi treacă dragostea.

E cel mai drăguţ oraş din câte am vizitat în România asta.

---