Din seria scuzelor bune, dar proaste, există o scuză pe care o aud foarte des: “N-am inspirație”, sau “Nu-mi găsesc inspirația” sau “Azi nu sunt inspirat”.
De parcă “inspirația” este o legumă pe care te duci s-o cumperi de la piață și azi, culmea, ai rămas fără inspirație.
Sau de parcă “inspirația” este un cățel de companie agitat, care uneori pleacă și nu-l mai găsești cu zilele și începi să pui afișe prin oraș.
Vorbim despre inspirație de parcă ar fi ceva divin, ceva dat de Dumnezeu, care uneori “există” și alteori nu există și noi trebuie să ne împăcăm cu faptul că există, totuși, momente în care inspirația nu există. Am scris “există” de atâtea ori că m-am încurcat și eu.
Ideea este că “inspirația” despre care vorbim noi este doar o stare. Când zicem că n-avem inspirație, de fapt, n-avem o stare. O stare creatoare. O stare creatoare care, adesea, vine dacă pui dracului fundul jos pe scaun și te apuci de treabă.
Bunica mereu îmi zicea să încep să mănânc, că pofta vine mâncând. Eu nu și nu și nu, că mie nu mi-e foame, că eu vreau să mai stau afară cu prietenii …
Acum, însă, știu și eu cum este să mănânc uneori ceva micuț, un desert, ceva, și pac-pac, îmi deschid apetitul și-mi dau seama că brusc mi s-a făcut SUPER-FOAME.
Inspirația nu-i o putere magică pe care Coelho o are în fiecare zi, și d-aia scrie cărți pe bandă rulantă.
Inspirația nu-i dată de Dumnezeu mai mult unora și mai puțin altora.
Totul stă într-o stare și un chef de a face ceva. Dacă vrei, putem să-i zicem chef de muncă. Și oricine zice că n-are inspirație nu face nimic altceva în afară de a spune că n-are chef să facă treabă. Și, știi ce? Este perfect ok să nu ai chef să scrii o carte. E multă muncă în spate. E mai simplu să citești cartea altuia. E mai relaxant. Mai distractiv.
Ah, și încă ceva: dacă vreodată nu ai inspirație și-ți vine ideea genială de a te “inspira” din munca altora – ceea ce este perfect ok și normal și legal – află că nu faci nimic altceva în afară de a-ți îngusta puțin creativitatea. Pentru că în loc să fii inspirat după analiza muncii altora, nu faci decât să-ți îngrădești creativitatea proprie cu rezultatele altora. Ceea ce, cred eu, pe termen lung nu-ți va face deloc bine. :)
Deci, ca s-o zic pe înțelesul tuturor, dacă n-ai inspirație, pune fundul jos și începi ce ai de făcut chiar și așa, neinspirat. Căci altfel doar te scuzi aiurea.
Comentează