Nu-s făcut pentru noroi

Nu știu ce-a fost în capul meu … dar am convenit cu trei flăcăi din Tribul să mergem la Skoda Velo Challenge la o zi după ce-a plouat cu grindină.

Skoda Velo Challenge îi prima competiție biciclistică din România adresată companiilor. Echipele-s formate din 4 cicliști și totul se desfășoară ca într-un concurs de ștafetă.

Faza este că “spațiul” de joacă a fost pădurea Băneasa, la marginea Bucureștiului, loc ce a devenit mlaștină după o ploaie torențială.

Iar eu … eu nu-s făcut pentru noroi. Eu nu mă dau cu MTB-ul. Eu mă dau pe șosea.

În fine, primul care a plecat din echipa noastră a fost Matincă, căci era cel mai firav și cel mai fâșneț dintre noi. El avea loc să se strecoare pe lângă ceilalți concurenți (ca dovadă este videoul de jos).

Plecând primul, el avea să pedaleze alături de alții pe traseu. Noi, ceilalți trei, ne-am fi întâlnit mai greu cu alți participanți pe traseu.

Eu, Dinu Cătălin și Tânăru’ stăteam și așteptam, rugându-ne la “Sfântul Pedalie” ca Matincă să fie în top.

La vreo 20 și ceva de minute de când se dăduse startul, ajunge primul concurent: era din echipa Renault. An de an cei din echipa Renault termină primii.

Apoi al doilea. Al treilea.

Noi deja ne făceam griji: dacă nu-i în primii patru … pfff, ce s-o fi întâmplat?

A urmat o pauză. Nu mai ajungea niciun concurent.

Și apoi au început să curgă iar: Al patrulea. Al cincilea. Și apoi la microfon: “Și concurentul din echipa Tribul!”

Ne-am entuziasmat maxim atunci, auzind că Matincă-i în top 10! Ne-am ridicat, l-am pregătit pe Dinu Cătălin, am țipat la Matincă: “Ești în top 10, băăă, mișcăăăă! Hai, hai, hai că poți!”

I-am luat cip-ul de la picior (ștafeta, adică) și l-am văzut prăbușindu-se pe iarba. Era flească – nu știu dacă de la transpirație sau de la apele din pădure.

L-am întrebat ce-i prin pădure. Dacă-i mare noroiul. Cică nu era. Ce minciună!

Ei bine, când am ajuns eu în pădure, al treilea din echipă, noroiul era PESTE TOT, și era fix tipul ăla de noroi care te înghițea.

Nu-ți dădea voie să stai nici în picioare. Dacă cumva, întâmplător, te opreai din pedalat, erai mâncat de viu. Te afundai în noroi și până nu găseai o zonă mai uscată nici că puteai să pleci pe bicicletă…

În fine, am terminat pe locul 6 la clasamentul general și pe locul 1 la categoria “Servicii”. Pentru noi a fost o victorie superbă. Deși niciunul dintre noi nu-i om de MTB și de noroaie…

… și deși când am fost eu în pădure am înjurat noroiul și pădrea de mii de ori … și mi-am jurat că nu mai fac asta NICIODATĂ – la anul vreau să merg iar.

Pozele sunt de aici.

---