Zilele trecute m-a sunat Andrei de la Hyperliteratura și mi-a spus că avem de făcut un filmuleț pentru o poveste destul de tristă.
Mi-a spus rapid povestea la telefon și m-a întrebat când putem filma.
Ne-am organizat un pic și la 10 dimineața eram în fața ușii lui Valeriu. Am bătut la ușă cu emoții pentru că deja din primele clipe ne luase în vizor o vecină, care stătea la scara blocului. “Unde mergeți, băieții?” parcă a zis.
Culmea, Valeriu nu era acasă.
L-a sunat Andrei, i-a zis că suntem la ușa lui, și a zis că ajunge în 10 minute.
“Unde ai fost?”, l-a întrebat Andrei când a apărut Valeriu.
“Să mă plimb.”, a răspuns Valeriu, dar nu a reușit să rostească toate cuvintele, ci mai degrabă am dedus și citit pe buze răspunsul lui.
Atunci am înțeles ce efect a avut asupra acestui om atacul cerebral pe care l-a suferit, alături de tot stresul din ultima perioadă.
Videoul rezultat este mai jos, și-mi place mult ce-a ieșit.
Iar aici este campania de susținere a lui Valeriu și a noii sale cărți.
Povestea întreagă, mai în detaliu, a lui Valeriu Mircea Popa a scris-o Andrei aici.
Comentează