Pune 5 bicicliști într-o cameră goală și îți va fi greu să-i desparți chiar și după 10 ore de discuții despre biciclete.

Pune 5 bicicliști într-o cameră goală și îți va fi greu să-i desparți chiar și după 10 ore de discuții despre biciclete. Asta, într-un cuvânt, înseamnă pasiune.

*post-ul a fost privat până în 7 mai 2014*

Azi am participat la cea mai tare alee cu pisici de până acum din București. Zic “alee cu pisici” pentru că poliția română a aflat de termenul de “alleycat” și acum un an de zile tot chema bicicliști la secție, căci, iată, asta-i problema Bucureștiului, faptul că într-o seară 30 de bicicliști s-au dat simultan (vreme de 2 minute) pe calea Victoriei. În fine, datoria-i datorie!

Un alleycat este o cursă de biciclete ce are loc într-un oraș – de cele mai multe ori este vorba de bicicliști experimentați, care știu bine orașul și pot merge foarte repede.

Iar azi am luat parte la o astfel de cursă și nu, nu am de gând să scriu despre cât de faină a fost, ci despre sentimentul incredibil de “apartenență” la un grup super-mișto din București.

Bicicliștii din București formează o comunitate “underground” care îmi face pielea de găină. Cu bune, cu rele, faptul că suferim împreună și luptăm împreună și educăm încet-încet prin exemplul personal șoferii din jur mi se pare pur și simplu superb. (și orice comment cu: “educați trecând pe roșu” va fi ignorat. haha!)

Mai jos sunt niște poze cu acești oameni. Într-unele apar și eu. Le pun aici pentru că mă uit la ele și mă umplu de fericire.

Noi, ăștia din poze, trăim vremuri faine, “times of change” cum zic englezoii. Abia aștept să-i arăt fiului meu, peste 10-15 ani, pozele astea și să-i explic că nu, atunci nu era normal să pedalezi prin oraș, ci era aproape ilegal.

În super-aroganța mea sunt mândru de faptul că trăiesc schimbarea și fac parte din această comunitate entuziasmată de două roți.

Câștigătorii, nu că ar fi relevant pentru necunoscători, au fost: o fixă, o fixă și un MTB.

Locul unu: (și nu dau nume, că se panichează poliția) domnul “Cinelli Verde de Pump”

Locul doi: domnul “Bufniță cu Iștenem” (woohoo, Tribul pe podium! shhh!)

Locul trei: domnul “EuSarGarduriCuMTBul – nu contează viteza, ci strategia” (ăsta nickname!)

După o competiție hardcore, care nu a avut niciun incident mai neplăcut decât o simplă pană, să vezi cum cei 40 de pasionați se strâng la bere/ceai/cafea/limonadă și aplaudă câștigătorii este e-p-i-c.

Respect, băi, oameni grăbiți!

PS: Pozele-s multe și faine și-s făcute de un anume Sergiu – i-aș da și linkuri și numele întreg, da panica-i panică.

PPS: Dacă e careva în pozele astea și nu vrea să apară aici… îmi pare rău. Prea târziu. Poliția deja v-a găsit.

---