Despre Delta Dunării am auzit două lucruri până acum și le-am reținut foarte bine:
1. țânțarii sunt mutant și degeaba te dai cu Autan, căci tot îți vor suge sângele … (iar eu urăsc insectele pentru că atunci când eram mai mic mi-a intrat o muscă în ureche și am rămas oleacă traumatizat)
2. totul se întâmplă pe bărci … (iar mie mi-este frică de bărci și apă de când am văzut Titanicul)
Dar având aceste două informații în cap am acceptat să merg în Tabăra Foto pentru Bloggeri – Operațiunea TFB12 – ce a avut loc chiar în Delta Dunării, brațul Sulina, satul Crișan, Pensiunea Doi Căpitani.
Am “rătăcit” prin Delta Dunării doar 3-4 zile, așa că probabil că n-am apucat să văd “adevărata față” a Deltei, dar printre fotografiile pe care le voi lăsa aici o să aștern și câteva gânduri despre acest loc despre care tot aud încă din generală. Mai ales că am dat Capacitatea la Geografie …
Mi s-a părut că localnicii sunt puțin rupți de realitate. Sau, în fine, de realitatea mea de acasă, de București, de România, de imaginea de ansamblu … Trăiesc simplu, acolo, ei pentru ei, ei între ei, fără prea multe resurse, fără McDonald’s. În fine, acum exagerez, dar lăsând gluma la o parte am văzut că majoritatea oamenilor sunt nevorbiți (sau le face mare plăcere să vorbească cu oricine pare a fi turist) și, culmea, mi-au lăsat impresia că-s harnici.
O doamnă mătura un trotuar. Era singurul trotuar din satul Mila 23 – satul în care s-a născut Ivan Patzaichin – care are o populație de 450 de oameni și chiar și în extra-sezon avea turiști vârstnici de naționalități variate – am văzut un cuplu de pensionari din Germania.
Un domn tundea cu o mașină de tuns iarba niște buruieni. Buruienile nu erau în curtea lui și nu erau nici măcar în fața casei lui. Erau peste drum de casa lui, pe un câmp al nimănui…
Alcoolul este parte din viața de zi cu zi. Dacă nu bei, te ia cu frig. Dacă nu bei, sunt șanse s-o iei razna. Dacă nu bei, ce naiba să faci singur pe barcă în pustietate cât aștepți să prinzi un pește?
Delta Dunării arată ca un oraș cu străzi foarte bine delimitate: au “bulevarde mari” pe care circulă vase mari, au “străzi” mai înguste pe care nu le știe chiar toată lumea și au poteci, scurtături, unele probabil făcute spontan prin vegetație. Nu există semne de circulație, nume de “străzi”, sau afișe cu numele lacului pe care te afli. Periodic aceste străduțe te scot într-o mare de apă. Adică în lacuri.
În poza de mai sus apare domnul care a condus barca în care am degerat eu de frig. La fiecare minut îl întrebam unde suntem acum. Mereu știa să răspundă. Deși pentru noi totul arăta la fel. Eram complet rătăciți. Puteai să mă lași acolo, pe o barcă, și nu știu dacă aveam vreo șansă să supraviețuiesc. E sălbăticie.
În prima dimineață ne-am trezit la 4:30 și am sărit în două bărci micuțe. Ni s-a zis că faceam 30-40 de minute cu viteză maximă până pe un lac de pe care putem să vedem răsăritul. Am zis “ok” și bărcile au plecat. Aveam pe mine toate hainele. Aveam și o căciulă rusească de iarnă, cu două fulare groase… și tot simțeam cum îmi intră vântul rece pe la urechi.
Am înțeles nevoia de a lua o dușcă.
Și n-am regretat nicio clipă. Căci am văzut roz. Ochii mei au văzut un roz natural. Roz-roz, roz ca la Telekom, provenit direct de la natură. O dată pe cer, apoi într-o reflexie incredibilă în apă. Eram hipnotizat. Făceam poze, filmam, priveam … e ciudat tare să vezi așa mult roz în natură.
Precum ziceam, am fost cazați la Pensiunea Doi Căpitani. Un loc modern ce oferă condiții super-faine. Mă fascinau condițiile “moderne” din pensiune având în vedere că la 10 metri distanță era “junglă”.
Camerele sunt pe două etaje, internetul merge ca-n București, mâncarea este dumnezeiască (recunosc, însă, că eu am fost unul dintre cei doi care au cerut un meniu “special” – dar chiar și așa…), icrele sunt cum n-am mai gustat, oamenii zâmbitori, veseli și deschiși să te ajute…
Fără nicio glumă spun că în cele 4 zile de tabără au fost momente în care am repetat, atât eu cât și alții: “Băi, voi vedeți ce frumos e aici?” – vorbind, desigur, de Deltă, în general, dar și de pensiune.
Modul în care trăiesc oamenii în Deltă este de-a dreptul fascinant pentru mine, “om de la oraș”. Oamenii ăștia au pielea tăbăcită la mâini și pe față. Sunt, pur și simplu, adaptați mediului în care trăiesc. Sunt “rupți” de realitatea mea, de acasă, dar cu toate astea ne putem înțelege perfect.
Viața de acolo pare “grea” pentru cineva ca mine. Dar pare “simplă” pentru ei.
La un moment dat am trecut pe lângă o casă de lemn. Părea părăsită… până când am văzut o barcă amărâtă, cu vâsle, lângă ea. Am întrebat care-i faza cu casa aia și ni s-a spus: “Aici locuiește un pescar.”
Noi, șase bloggeri de oraș, ne-am uitat unul la altul. Unul dintre noi nu s-a putut abține și a întrebat: “Chiar și iarna locuiește aici?” și răspunsul a venit sec: “Da.”
Ne-am uitat iar unul la altul.
“Dar ce face dacă-i foarte frig?” – și mi s-a părut o întrebare pertinentă…
“Focul.”, a răspuns “căpitanul” bărcii noastre răzând de noi că punem întrebări ca niște copilași de grădi.
Din București am plecat cu trei mașini Mercedes până în Tulcea. Acolo le-am parcat și am luat o barcă ce a făcut două-trei ore spre satul Crișan. Acolo ne-au așteptat cele două bărci a celor doi căpitani de la pensiune și am mai mers cu barca, full speed ahead, vreo 5 minute.
În tabără am fost alături de: @cristiansutu, @danbyronro, @tomanicolau, @cismaru, @popiuliapaula, @sorinchineata, @sergiu_6fingers, @alexandru.nestian, @bogdan_nemtanu, @ionelalungu_humulesti și @florentamc. Fotografiile făcute cu telefonul sunt pe Instagram și Facebook sub hashtagul #OperatiuneaTFB12, dar fotograifiile făcute cu aparatele foto sunt pe blogurile celor menționați mai sus. Poate-poate facem și o expoziție foto. :)
Concluzii despre Delta Dunării
1. cel puțin în luna mai eu n-am văzut niciun țânțar. nici noaptea, nici dimineața, nicicând…
2. nu am căzut cu barca. oamenii conduc bărcile așa cum stăm noi pe Facebook … adică des. și cu pricepere.
3. mâncarea (pentru gurmanzi) este un mare-mare plus.
4. ai ce să fotografiezi și în cele mai seci și proaste zile.
5. sunt multe povești de descoperit și de zis.
6. de-a lungul anilor am vizitat multe părți ale României – atât după criterii geografice, cât și după criterii culturale bla bla – și aș zice că Delta Dunării este în topul destinațiilor.
TFB12 este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Mercedes, Canon România și Pensiunea Doi Căpitani.
Comentează