Se caută voluntari care să dea jos mașinile parcate pe trotuarele din București

Deși nu de puține ori mi-am imaginat cum, dacă aș fi Hulk, aș ridica toate mașinile parcate cu nesimțire pe trotuar și le-aș arunca fix în mijlocul străzii, n-am făcut niciodată ceva mai mult decât ar ridica ștergătoarele și a înjura.

Iubesc Bucureștiul pentru că aici am crescut. Iubesc Bucureștiul pentru oamenii faini pe care-i are și pentru cât de înghesuit este. Budapesta are aceeași populație, aproape, dar este de vreo 4-5 ori mai mare din punct de vedere teritorial. Și asta-i tare neplăcut.

N-aș putea să-mi imaginez cum este să trăiesc în Londra… Sau New York.

Mie-mi place cât de mic este Bucureștiul pentru cât de mare este de fapt. Sau cât de mare este pentru cât de mic este de fapt. Are sens?

Dar mă supără că deși este atât de mic, ne folosim prea mult de mașini. Când chiar nu-i cazul, când chiar nu-i eficient, când ne facem singuri rău.

Pista de biciclete de pe Calea Victoriei, chiar dacă nu-i terminată și are doar câteva sute de metri (sau cât are) este un exemplu perfect de eficientizare. Bicicliștii bucureșteni trec pe pista aia de biciclete doar așa, de plăcere, să facă cu mâna celor din mașini, care stau blocați “în trafic”. Adică blocați între ei.

Dar știu că ne vom deștepta și că lucrurile se vor îndrepta. Toate la vremea lor.

Scriu rândurile astea ca să vă arăt videoul de mai jos și ca să vă rog să vă înscrieți ca voluntari în “Drumuri Verzi în București” dacă rezonați cu ce-am scris mai sus.

---