Am o problemă cu oamenii care nu au pasiuni – fie pentru că nu vor să aibă, nu şi le cunosc sau orice alt motiv.
Eu, Ariel, sunt un om care nu se hrăneşte cu aer, nu se hrăneşte cu sânge (nu, nu-s vampir, e ok…), nu se hrăneşte cu bani (mai mănânc uneori, dar nu asta mă ţine în viaţă…), nu se hrăneşte cu nervii altora, cu dragostea paternă sau a unei femei pe care o iubesc.
Tot ceea ce mă ţine pe mine în viaţă, din fericire, este pasiunea. Pasiunea pentru… viaţă. Pasiunea pentru toate lucrurile ce le pot face. Pasiunile mă motivează să nu zic: “Frate, ce-i viaţa asta? Ce-i după moarte? De ce să nu mă sinucid? În fond, viaţa şi aşa-i cam grea… Şi tare-s curios să văd ce-i după ea…” sau alte aberaţii care acum par incredibile, stupide, de om nebun, dar, să recunoaştem că cu toţii avem gânduri murdare uneori.
Am trecut ieri pe lângă un poliţist de la rutieră şi m-am gândit să fac un mic exerciţiu. Astfel, mi-am imaginat viaţa lui de poliţist nepasionat de maşini sau accidente rutiere. Mi-am imaginat cum are acasă o soţie pe care tre’ “s-o ţie“, căci e gravidă. Mi-am imaginat cum ia mită în zilele lui bune şi cum abia aşteaptă un real conflict să tragă şi el o dată cu arma din dotare!
Mi-am imaginat cum de fapt nu-l interesează nimic pe lumea asta. Nici familia. Căci pe bărbaţi îi motivează mai puţin familia, fie vorba, din nou, tot între noi, desigur.
De ceva timp încoace tot spun oamenilor despre pasiunea lor. Şi-mi dau seama că-s atât de nemotivaţi şi nepasionaţi de viaţă. Nu-mi explic cum pot merge înainte, cum nu clachează în jocul ăsta murdar.
Băi, viaţa-i o pasiune. Copilaşii, ăia mici, bebeluşii adică, sunt pasionaţi de existenţa lor. Şi aşa ar trebui să rămână toată viaţă. Când pasiunea pentru viaţă dispare, dispare totul.
Mă scuzaţi că-s idiot şi filosofic. Nu trebuie să înţelegeţi.
11 comentarii
Corydalis
23/03/2011 at 15:20Eu am inteles. Si-ti dau dreptate! We are here to enjoy that we are here :)
tudor CeMerita
23/03/2011 at 18:48sincer, ii compatimesc pe cei care fac lucruri/au un job de care nu sunt pasionati.
dar pentru unii pasiunea e de a castiga bani indiferent cum :D
John
23/03/2011 at 21:17Foarte adevarat, oamenii au nevoie de pasiune ca sa supravietuiasca la potentialul lor maxim pentru unii e sportul pentru altii sunt banii, cei ce cad in rutina sunt niste zombie sau roboti.
Ando
23/03/2011 at 22:52Eu nu-ti dau dreptate….Pentru mine cea mai mare pasiune este familia mea. Abia astept sa ajung acasa dupa o zi de munca facuta de cele mai multe ori fara pasiune (dupa multi ani in care am fost pasionat de ceea ce fac – dar am obosit) sa-mi revad cele 3 fete – una de patru ani, una de 4 luni si un trecuta de 30 ! Asta ma tine in priza in fiecare zi ! Daca pot sa le fac fericte este lucrul cel mai important pt mine :-)
Ariel
24/03/2011 at 00:37Ando, tre’ să mai cresc. Poate e aşa cum zici tu. N-am soţie şi nici copilaşi. Nu-mi dau seama cum se vede viaţa de acolo, de sus.
Doro
24/03/2011 at 01:49“Ganduri murdare”, “aberatii” and so…
Sorry dar eu nu cred că există separaţii d-asta de genul ganduri murdare şi ganduri curate, aberaţii şi cuvinte geniale.
Ariel
24/03/2011 at 12:03Îi metaforic. Există metafore, nu?
raluca
24/03/2011 at 16:28Intelegem!
Hurri
25/03/2011 at 01:25Stii, is de parere ca oamenii se impart in cei care se trezesc dimineata si zic “Ce pot sa fac astazi?” versus cei ce spun “Ce trebuie sa fac azi?”. Si e atat de trist cand ma uit in jur si vad tineri care ar putea realiza mii de chestii si si-ar putea folosi intelectul in modul in care nici nu viseaza,cum se complac in rutina zilnica si aleg sa faca doar ceea “ce trebuie”. lucreaza pentru altii, dar niciodata pentru ei.
Madalin
07/11/2012 at 00:26Esti norocos ca nu mergi la facultate in Romania. Ti-ar disparea tot cheful de viata :)
Ariel
07/11/2012 at 13:56Madalin… vrei să spui că-s norocos că m-am decis, de unul singur, să nu merg la facultate deloc? :)
Înseamnă că tu nu eşti norocos că ai decis să mergi? :) E o alegere, nu e vorba de noroc.