Interesant

Am fost în 3 case în 3 zile

Am fost în 3 case în 3 zile

Săptămâna trecută (am scris aici) am fost provocat de Storia.ro să încerc să locuiesc în 3 case în 3 zile. Trei case diferite și, mi-aș permite să zic, luxoase. Am acceptat provocarea și, la fiecare 24 de ore, am făcut cunoștință cu o nouă casă ‘wow’ din București (în fine, una-i puțin după limitele “Bucureștiului”, dar se încadrează).

Pe scurt: Storia.ro este un site de anunțuri imobiliare lansat de OLX în august 2016, care în mai puțin de un an a strâns deja peste 100.000 de anunțuri imobiliare din toată țara. Totodată pe Storia vei găsi pe lângă apartamente vechi, direct de la proprietar, și oferte de la agenții și dezvoltatori.

Site-ul Storia e super-modern și ușor de folosit, plin de filtre de căutare (poți să vezi doar oferetele care inclus “Video tur virtual” – ceea ce mi se pare super-tare!) și fiecare anunț vine cu o listă a celor mai apropriate servicii din zona casei de închiriat sau cumpărat. De fapt, cred că asta-i cea mai mare diferență între alte site-uri de imobiliare și Storia… totul e modern.

Acum, după experiența celor 3 case în 3 zile, o să detaliez oleacă despre cum a fost în fiecare apartament.

Deși puteam să stau peste noapte în apartamente, să “locuiesc” în ele, am ales să rămân peste noapte doar în ultimul din cele trei. A fost singurul în care am simțit să fac asta. :)


Prima casă – Herăstrău/Aviației, 2 camere, 750€/lună

Prima casă pe care am vizitat-o a fost construită în 2010, avea două camere, un balcon drăguț și 750€ chiria lunară. E vorba de un apartament din ansamblul rezidențial North Area Lake View din zona Herăstrău-Aviației (la doi pași de Promenada Mall) și în grija celor de la Gavriliu Imobiliare.

Ce mi-a atras foarte repede atenția a fost faptul că era o liniște ireală pentru București. Și cred că ăsta-i unul dintre motivele principale pentru care cineva s-ar muta în zona aceea. Liniște + parc foarte aproape + mall foarte aproape + Pipera chiar acolo … Pentru cineva ce lucrează în zona aceea și e pe punctul de a începe o familie pare o soluție superbă.

Balconul ‘deschis’ (adică fără termopane) mi s-a părut fain. De când au început să se închidă toate balcoanele din București, parcă mi-e dor de balcoane deschise în care să pui un scăunel, o măsuță, să stai la soare și să bei cafeluța dimineața…

E greu să încerci să te faci confortabil într-o casă care nu-i a ta chiar și pentru câteva ore. Și în acest prim apartament am simțit asta. Nu-mi găseam locul și mediul înconjurător nu mă prea motiva sau inspira. Dar poate asta s-a întâmplat și pentru că a fost primul apartament vizitat. Sentimentul a dispărut la următoarele două vizite.

Marele avantaj al acestui loc era curtea blocului. Care era un fel de pădure urbană absolut genială. Apar câteva secvențe în vlogul de mai jos, filmat acolo:


A doua casă – Otopeni, casă din filme, 275-330.000€

A doua casă în care am ajuns este parte din ansamblul rezidențial Amber Gardens. Amber Gardens este primul ansamblu cu locuințe verzi de lux, ce are la bază principiile designului bioclimatic. Altfel zis, casele din acest ansamblu consumă cu 90% mai puțină energie decât alte clădiri. Sau altfel-altfel zis, nu doar că-s ‘eco’, dar sunt și extrem de eficiente.

Designul bioclimatic ține cont de orientarea casei, de direcția vântului și chiar și de vegetația din jurul clădirilor. Și ăsta-i primul lucru care m-a fascinat la această casă cu două etaje: era plină-plină de verdeață chair și la etaj. La fiecare geam al casei, fie el și la etajul doi, existau niște plante, niște natură.

Cât de eco este, totuși, casa asta? Ei bine, printre multe altele, folosește panouri solare pentru apă caldă, panouri fotovoltaice pentru curent electric, are un sistem de plafon radiant (adică tavanul poate genera căldură iarna și răcoare vara) plasat prin toată casa și (cel mai fain) un sistem centralizat de aspirație.

În loc să ai un aspirator cu care mergi prin toată casa (mai ales când ai o casă cu două etaje), n-ar fi mai simplu să ai doar furtunul aspiratorului conectat la o “priză”? O priză în care să se aspire totul. Și aceste prize, preferabil, să fie prin toată casa. Fix asta face un sistem centralizat de aspirație (în vlog am demonstrat cum se folosește).

Are sens oare să vorbesc despre curtea casei, despre piscina ei, despre ce se poate face în curtea aia?! Nu cred… fiecare poate să-și imagineze. Cert este că n-am testat piscina. Din păcate în casa asta n-am stat peste noapte fiind plasată relativ ‘departe’ de București (mai ales pentru mine, ca biciclist).

Casa-i imensă și mă gândeam, atunci când o exploram, că ar avea sens să mă mut în așa ceva cu vreo alți (măcar) cinci oameni. Sau să fim trei cupluri. E ‘prea’ încăpătoare casa ca să fie folosită de prea puțini oameni. Zic trei cupluri pentru că existau trei camere cu pat matrimonial. Și o cameră a copilului. Și mai era loc de încă niște oameni care să doarmă prin sufragerie și prin cele 3 dressing-uri – haha.

N-ai cum să nu te îndrăgostești de casa asta odată ce intri în ea. Și nici n-ai ce să-i reproșezi vreodată. E perfectă. Și primul sentiment este că-i … ca o casă din filmele Hollywoodiene.

Apropos, în ansamblul rezidențial deja s-au mutat zece familii și încet-încet se formează o comunitate prietenoasă. Începe să-mi placă treaba asta cu ansamblurile rezidențiale. Am observat o atitudine foarte faină a celor ce locuiesc în astfel de locuri … cel puțin în comparație cu vecinii mei.

Uite aici și varianta vlog a acestei case:


A treia casă – Tineretului, 2 camere, 81.000€

A treia casă în care am ajuns a fost fix un fel de combo între primele două vizitate: mare cam cât primul apartament, dar cu fărâme din genialitatea casei din Amber Gardens. Construită în 2016, parte din ansamblul The Park Apartments, casa asta a avut, de departe, cea mai multă personalitatea și cel mai ‘pozitiv vibe’.

Știi acel moment când intri într-o cafenea frumoasă și te simți, brusc, inspirat? Ca și cum ai chef să faci ‘treabă’? Ăsta-i sentimentul pe care l-am avut eu descoperind acest ultim apartament în care mi-am și zis că TREBUIE să stau peste noapte.

Deși tot la etajul 1, apartamentul avea un balcon-terasă imens care era împărțit în două – o parte fiind cu gazon. Mi-am băut a doua zi dimineață cafeaua cu picioarele goale pe gazon… am făcut și oleacă de yoga la soare … pa-ra-dis.

Mi-au atras atenția tot felul de lucruri mici care-mi făceau viața mai ușoară. În bucătărie aveam două scaune puse pe perete – genial, atât estetic, cât și super-practic.

Camera era separată de sufragerie cu niște uși faine cu geam. La nevoie, se trăgea o draperie albă și -pac- intimitate.

Am dormit în camera aceea cu draperia albă trasă-perfect pe suprafața a trei din cele patru laturi ale camerei și am avut, așa, un sentiment de “cozyness” cum greu mai găsesc.

Să zic de cadă? Pf. Am stat în cadă vreo oră. Cred. M-a prins noaptea prin cadă. Dar apropos de cadă, pe latura ei exista o mare oglindă, numa’ bună ca să verifici dacă arată bine adidașii.

Ce m-a uns pe suflet cel mai mult la acest apartament a fost modul în care spații foarte mici și clar delimitate aveau roluri foarte exacte. Mie-mi place să dorm într-o cameră, să lucrez în alta, să stau cu prietenii în alta… Cred că dacă lucrezi de acasă cumva te ajută această “împărțire” a teritoriilor. Ei bine, deși unii poate ar zice că acest apartament este mic sau înghesuit (am auzit astfel de comentarii), 54mp (în loc de 80mp – primul apartament) mi s-au părut super-încăpători. Și, în fine, mai mult decât “încăpători”, mi s-a părut că-s folosiți cu maximă eficiență.

Un spațiu mic, folosit bine, ajută la cozzyness-factor (există oare așa ceva? acum exită).

Uite aici varianta video a experienței mele în acest apartament. Cred că transmit mai multe și mai bine pe cameră, chiar de la fața locului:

Ce am învățat după #3caseîn3zile

Ironic sau nu, în primul rând am învățat că mărimea nu contează. Sau contează, în sensul în care cred că prefer spațiile mai mici, cele mari făcându-mă să mă simt “mai singur”. Cred.

Am mai învățăt că există locuri cu liniște în orașul ăsta. Eu de când mă știu în București, mereu am avut un ceas-intern conectat cu traficul din acest oraș. Vara știam că-i ora 00:30 noaptea când auzeam ultimul tramvai pe Pantelimon și dimineața știam că-i 4:45 dimineața la primul tramvai. E puțin ciudat să nu auzi traficul, dar e 100% plăcut și m-aș adapta instant cu siguranță.

Și am mai învățat că, indiferent de unde vei locui, “acasă” va fi mereu acolo unde ti-este pisica și unde ți-ai așezat tu lucrurile într-un zen-al-tău. Nu m-aș muta mâine în primul apartament din listă și nici în casa aia din filme … dar, în ultimul apartament, m-aș muta acum cu Cita cu tot. Cumva simt că mă pot mula pe personalitatea acelui apartament. Dacă mi-aș teleporta peretele-tablă și încă 2-3 chestii, aș fi acasă

Mulțumesc Storia.ro pentru această provocare super-faină, a fost pe cinste.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

Comentează

Vezi alte comentarii:

Comentează