“Rrom sau ţigan, cum e mai bine?”, întreb eu un ţigan zilele trecute…

Zilele trecute am fost în Clejani, locul de care am auzit numai de la manelişti – căci parcă-s vreo doi, Ioniţă şi Viorica “din Clejani”. Căci, na, aşa-s maneliştii, nu le e de ajuns numele, îşi zic şi oraşul.

Şi Clejaniul e, pentru un motiv sau altul, plin de ţigani. Şi pentru că-i plin de ţigani şi alţi oameni care-şi fac meşteşugul din generaţii, Petrom s-a gândit să organizeze o “zi a meşteşugului tradiţional în Clejani”.

Şi, iaca aşa, am ajuns într-o mare de puradei negricioşi care mă trăgeau de dreaduri… Băiatu, dar e pe bune, e reale, e părucă sau e păru’ la matale?

Şi n-am apucat să-mi fac eu poză, dar, aşa, ca imagine vizuală, imaginează-ţi că am pe cap fix 30 de dreaduri. În jur erau 30 de puradei. Fiecare avea în mână un dread pe care fie-l mângâia, rodea sau trăgea de el…

După ce-am trecut peste spectaculosul moment cu dreaduri, am stat de vorbă cu câţiva minori clejăneni. Nu numai ţigani, desigur. Dar, în majoritate, ţigani, tot desigur. Şi, spre uimirea mea, da, au zis că au internet acasă şi au şi cont pe Facebook! Următoarea întrebare a fost: “Dar câţi ani aveţi?” şi media de vârstă era de 9 ani şi jumătate.

Apăi, bă, eu la vârsta aia… la oraş fiind, şi tot nu pierdeam vremea aşa cum o pierd ăştia, la sat, la coada vacii, pe Facebook.

Dar, în rest, chiar păreau a fi copilaşi educaţi, curaţi, inteligenţi, care valorifică şcoala din simplul motiv că ei sunt acei “unul dintre fraţi care e la şcoală, căci ceilalţi sunt mai mari şi muncesc cu tata la câmp”.

În imaginea de mai sus mi se pare super-wow faptul că o mână de puradei vor, de bunăvoie, să înveţe despre ecologie!

Dar gata cu puradeii, că vreau să povestesc de domnişoara de nouăzeci şi ceva de ani din imaginea de mai jos. (De fapt, habar n-am câţi ani avea, dar arăta de 120 de ani.)

Apăi domnişoara asta este, cică, ghicitoare.

Dar o ghicitoare-n ce? Apăi, poate-i ghicitoare-n cărţi! Sau poate-i ghicitoare-n cafea!

Nu! Bă, domnişoara asta este ghicitoare-n bob! ÎN BOB! În ce bob? În bob de porumb!

Eu nu i-am dat niciun leu să-mi ghicească nimic, pentru că orice mi-ar fi zis, de bine sau de rău, m-ar fi speriat! Aşa că am stat şi m-am uitat atent la ea cum le-a ghicit altora.

Lua un număr exact de “bobi”, pe ţigăneşte, şi îi împărţea în grupuleţe de câte 4-5. Apoi din fiecare grup tot scotea câte un bob şi forma alte grupuleţe. Şi apoi tot mişca bobi dintr-o parte în alta. Şi în tot acest timp mai lua câte un bob, îl ridica în faţa “clientului” şi îi zice: Te vei căsători la o sărbătoare mare.

Dacă îi dădeai peste 5 lei, ghicea vreo 10 minute. Dacă-i dădeai sub 5 lei, se grăbea să termine repede. Cineva a dat 10 lei şi s-a tot chinuit să-i ghicească ceva spectaculos… Dar în afară de a mişca nişte bobi pe masă de ici-colo şi a zice treburi frumoase, pozitive, nu s-a întâmplat niciun miracol. Şi cât am stat să “fur meserie” de la ea am observat că nimănui n-a zis ceva de rău!

Mă între de ce…

Să fie oare… marketing?

Şi apoi, ţiganul care m-a fascinat cel mai tare, Aurel Crăciun, domnul din imaginea de mai jos, apărut în presa internaţională (am văzut cu ochişorii mei o foaie scoasă la imprimantă!) ca ţigan meşteşugar, om cult, inteligent, cu copilaşi educaţi, cu facultăţi terminate şi locuri de muncă stabile prin Europa de vest… de meserie argintar sau inelar.

Văzând că-i foarte deschis şi foarte inteligent, am stat să-l ascult. Căci îi plăcea vorba lungă în timp ce meşterea câte un inel.

După discuţii multe despre politică, facultăţi, studii, bani, viitor, Diaconescu şi problema ţiganilor din România ajungem la “Rrom sau ţigan, cum e mai bine?”.

Şi foarte calm a explicat: “Rrom e în ţigăneşte. Dacă te întreb în ţigăneşte ce eşti *şi mă întreabă ceva pe ţigăneşte*, şi tu eşti, să zicem ţigan, răspunzi “romani” (sau aşa ceva a zis.), dar dacăte întreb pe româneşte: “Tu ce eşti?”, tu răspunzi “ţigan”… deci când vorbim româneşte suntem ţigani. Nu rromi. Asta e aşa, o treabă nouă, cu care eu nu sunt de acord.”

Am mai vorbit cu Aurel despre manele. Nu-i plac.

Am vorbit cu el despre Connect-R. Îi place la nebunie piesa “Eu vara nu dorm”. Colac peste pupăză, la final de eveniment a venit domnul Connect-R să ţină concert.

Domane, să-l vezi pe Aurel Crăciun ce ţipa!

Şi iaca, deci, cum de azi înainte nu o să mai zic niciunui ţigan “rrom”, aşa, pentru că Aurel e un ţigan cult şi am încredere că niciun ţigan nu se supără dacă-i zici “ţigan”.

În rest, ca final, am aşa o presimţire că în următorii ani oamenii mai şcoliţi, mai cu BAC luat, vor fi cei care vor ştii să valorifice şcoala calumea. Şi ăştia sunt cei din prima imagine, ăştia săraci, cu mulţi fraţi, care trag tare, care se ajută, care au speranţe… nu ăia care n-au griji şi conduc SUV-uri din prima zi de după majorat.

Trăiască!

poze frumoase de Ovidiu Micsik

---