Amuzant

N-am înţeles niciodată piaţa…

N-am înţeles niciodată piaţa...N-am mai fost la piaţă de când aveam probabil zece anişori. Pe atunci mergeam cu bunicul, să-l ajut să care sacoşele cu cartofi ş-alte treburi. Zilele trecute, totuşi, l-am întrebat dacă nu are drum pe la piaţă… dacă nu cumva vrea să-l ajut. Nu i-a fost prea clar ce vreau de fapt de la el, dar n-a comentat şi m-a chemat într-o dimineaţă să-i car sacoşele printre tarabe.

Am observat că bunicul este fericit în două locuri din acest oraş: la piaţă şi la târg. Când ajunge într-unul din aceste locuri se transformă: devine un speaker motivaţional excepţional, un marketer deosebit şi un manipulator numa’ bun de angajat de vreo televiziune d-asta “apolitică”.

Eu nu mai trec pe la piaţă. Tot ce-mi trebuie se găseşte şi pe la hypermarketuri. Prefer să dau câţiva lei în plus, decât să simt mirosul de balegă dintr-o piaţă, sau să am de-a face cu tot felul de ţărani. Nu, nu-i vorba de prejudecăţi – n-am nimic cu săracii oameni – e vorba de confortul personal.

Dar bunicul nu suportă hypermarketurile… Spune că are nevoie de o hartă pentru a găsi ce-i trebuie. “Dar în piaţă…” am început să-l întreb – dar nu m-a lăsat să-mi termin întrebarea şi mi-a răspuns: “Aici nu mută nimeni standurile! De zece ani de zile sunt în acelaşi loc! Şi aici produsele strigă! I-auzi: acolo sunt castraveţi!”.

În zece ani de zile piaţa pare neschimbată chiar şi în ochii mei. Tarabele sunt la fel de urâte şi jegoase, ţăranii tot hidoşi mi se par, preţurile sunt scrise tot cu pixul pe ceva cartonaşe, lumea tot urlă – e un labirint pe care dacă-l cunoşti e bine, dacă nu… mai bine pleci la hypermarket.

Pe unii dintre ţărani bunicul îi cunoaşte de mult. Brânza a cumpărat-o de la acelaşi domn de la care cumpăra şi când eram eu mic… Îmi pare cunoscut omul. Pentru bunicul, piaţa este precum este Facebookul pentru mine. Aici socializează, face politică, vorbeşte de vreme, recomandă anumite tarabe, dă “mark as spam” la ţiganii care buzunăresc – da, încă se practică!

După doar 30 de minute de mers printre tarabe, am destule sacoşe în mâini cât să încep să mă plâng. Bunicul nu ezită să facă o glumă despre muşchii pe care-i am şi să-mi amintească să mai mănânc şi eu nişte zarzavaturi, că sunt prea schilod.

Când lista pe care a făcut-o acasă cu bunica este “check”-uită, dăm să ieşim din piaţă şi să plecăm spre casă. Mi s-a părut incredibil momentul când bunicul a salutat politicos aproape jumătate dintre vânzătorii de la tarabe înainte să plecăm.

Undeva pe la ieşirea din piaţă o ţărancă face o aluzie la “cârnaţii din capul nepotului”.

Concluzia mea: Îmi dau seama că eu n-am avut niciodată ocazia să cunosc cu adevărat piaţa. Şi probabil nu o voi cunoaşte niciodată…

Concluzia bunicului: “Ţi-am zis că nu-mi place cum arăţi cu părul ăsta.”


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

8 comentarii

  • Reply
    Claudiu Georgian
    23/01/2012 at 14:33

    “cârnaţii din capul nepotului”.

    m-a amuzat maxim asta :))

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Un blogăraș
    24/01/2012 at 21:00

    „ Pentru bunicul, piaţa este precum este Facebookul pentru mine. Aici socializează, face politică, vorbeşte de vreme, recomandă anumite tarabe”. Se pare că ai înțeles, până la urmă, piața… :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      24/01/2012 at 23:10

      True, true! :D

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Seppp
      25/01/2012 at 00:07

      :)))) facebook pentru batrani

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    RaduP
    29/01/2012 at 14:39

    Eu faceam piata si pe la 19 ani, din propria initiativa. Era renovata, taranii stiau sa isi vanda marfa si nu am avut niciodata impresia ca sunt undeva intr-un sat uitat de lume in care igiena tine de domeniul SF-ului. Laptele era tot timpul proaspat (aveam o tanti care stia ca vin de 2 ori pe saptamana) zarzavatul chiar dadea gust mancarii iar fructele nu erau niciodata stralucitoare ca in reclame, dar in schimb erau foarte foarte gustoase

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Carmen
    01/02/2012 at 22:29

    ce bunic cool ai :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Alex
    11/02/2012 at 22:23

    Mei, io încă n-am “onoarea” să fac cumpărături prea des, da’ în general încerc să iau chestiile de la mici intreprinzători în dauna supermarketurilor.

    Problema cu supermarketurile este simplă – aprovizionarea lor e o cutie neagră, azi livrează firma X, mâine firma Y, tu n-ai idee de unde a venit marfa ta şi câte de îngrozitor de ieftin a cumpărat-o magazinul. Ia doar un exemplu, laptele la cutie – se cumpără de la ţărani cu 0,5 sau maxin 1 RON, dar se vinde cu minim 3. Îmi e foarte dificil să cred că adaosul de minim 2 RON /bucată este necesar. În condiţiile astea prefer laptele nepasteurizat, cumpărat proaspăt de la distribuitoarele automate ale unei ferme.

    Apropo, chestia asta legată de fidelitate se aplică la orice fel de tranzacţie economică. Găseşti entitatea care livrează ce vrei la un preţ acceptabil, de acolo cumperi până mori. De aia e încă funcţională piaţa – cunoşti oamenii şi înveţi ce livrează ei.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Arta pierdută a târguitului | dAImon's blog
    17/06/2012 at 21:12

    […] Constantinof, personaj născut în ’91, nu mai înţelege rostul pieţei.  Adică de ce-ai prefera să cumperi din piaţă în loc de supermarchet? Ce are prima şi n-are […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează